Iertarea și uitarea…

Mă gândeam zilele acestea ce este mai ușor: să ierți sau să uiți? Chiar e o dilemă. Unii mai uită, dar nu iartă, alții iartă cu ușurință, însă își mai amintesc nopțile de evenimentele și oamenii care au trebuit iertați. Citisem prin articole duhovnicești că oamenii care spun: ,,Iert, dar nu uit!”, de fapt nici nu iartă. Nu doresc să mă contrazic, probabil așa o fi. Noi suntem doar praf și nu înșelegem nimic. Eu voi spune doar ce simt eu. Pentru mine e mai ușor să iert decât să uit, chiar dacă uit multe. Uneori, am impresia că dacă nu aș uita marea parte din lucrurile neplăcute, probabil, demult aș fi ieșită din minți. Cât despre cum poți să ierți dar să mu uiți… Cu siguranță că ne mai amintim câte ceva nopțile când dau năvală gândurile, regretele și tristețile. Doar că în acele momente pot ,,derula” unele momente fără a simți ură față de unele persoane. Nu simt nimic, doar împăcare cu propriul suflet. Eu cunosc și sentimentul de mai înainte, deci pot înțelege ce a fost și ce este. Dacă inițial nu era nici pic de iertare, apoi, cu timpul, simt că iertarea a fost. Nu pot să îmi explic când și cum. Sunt sigură că a fost cu ajutorul Domnului. Chiar e plăcută senzația când știi ce a fost, știi ce ai simțit, dar totul s-a trecut. De exemplu: există o persoană care ți-a pricinuit mult rău, ai urât-o ani, te rugai să nu mai simți acest sentiment, înțelegeai că e imposibil să uiți ce a fost și când colo, la un moment dat, nu simți nimic rău. Iată așa, nu mai simți nimic rău și gata! Nu poți să înțelegi de ce, însă în suflet nu mai există nimic ce ține de acea persoană. Îți amintești, dar nu urăști. Poate chiar ți-i milă singur de tine că ai avut parte de momente detestabile, pot năvăli și lacrimile (în cazul meu nu există nici ele), regreți multe, însă nicidecum nu urăști sursa, așa de parcă tot răul care a fost, nu a venit de la nimeni concret, a fost, dar ai participat doar tu.

Nu știu dacă iertarea depinde de noi. Sunt mai mult convinsă că noi nu decidem nimic, nu există nicio metodă psihologică sau de alt fel prin care ai putea ajunge la iertare și la nihilarea răului. Eu cunosc doar o metodă: să te rogi din suflet să poți ierta și atunci, fără ca să știi când și cum, la un moment dat te pomenești că în sufletul tău nu mai există niște chestii oarecum apăsătoare și deranjante. Ierți inconștient, fără ca să depui alte eforturi decât ruga pentru soluționarea situației date.

Cu uitarea, de multe ori e mai dificil. Uităm noi, dar în cele mai dese cazuri, ar trebui de uitat mai toată viața proprie pentru a uita și pe cineva concret 🙂 Eu am zis că ,,uitarea” nu-i mare problemă pentru mine, însă, există momente când și eu îmi mai amintesc din ceea ce ar trebui neapărat de uitat 🙂 Сât de controversate sunt sufletul și mintea omului! Și existența e enigmă…

Cât de bine ar fi să iertăm și să uităm concomintent!

Sursă imagine: galaksyenergy.ru

14 comentarii

  1. Poteci de dor spune:

    Nu ne putem seta creierul să uite ce vrem noi, îşi selectează singur informaţiile. Se întâmplă uneori ca, de la un simplu miros să ne revină o amintire din copilărie, una de care nici nu mai ştiam că o avem stocată pe undeva. Deci acel „te iert, dar nu uit” mie îmi sună ca un fel de ameninţare, un fel de ok, trecem peste, dar cu prima ocazie…
    Când spunem am şi uitat, spunem că lucrurile vor fi ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. Vorbesc aici de relaţia dintre doi oameni. Ne vom comporta cu acel om ca şi cum incidentul care a dus la asta nu a existat. Şi dacă chiar aşa facem, poate fi sinonim cu iertarea.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Iosif spune:

    Articolul este o lectie de psihologie superba prin care fiecare ne putem evalua capacitatea de a ierta si uita, chiar a iubi, as zice eu,(desi acest lucru este extrem de greu) pe cei ce ne-au gresit sau ne-au facut mult rau, însa acest lucru nu este posibil fara ajutorul de la Dumnezeu.
    În alta ordine de idei, majoritatea crestinilor care spun rugaciunea Tatal Nostru, cred ca nu constientizeaza ca aceasta contine un blestem, pe care îl cer ei însisi asupra lor, daca nu pun în practica aceste cuvinte; „…si ne iarta noua gresalele noastre precum iertam si noi gresitilor nostri… ”
    „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii!
    Izgoneşte neadevărul din gura ta şi depărtează viclenia de pe buzele tale!
    Ochii tăi să privească drept şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta!
    Cărarea pe care mergi să fie netedă şi toate căile tale să fie hotărâte:
    nu te abate nici la dreapta, nici la stânga şi fereşte-te de rău!”

    „Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
    Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.”

    Un Weekend minunat în toate binecuvântat, alaturi de toti cei dragi Sufletului tau frumos !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Vă mulțumesc mult! Fără Dumnezeu nu izbutim absolut nimic! Suntem doar praf.
      Weekend luminat!

      Apreciază

      1. Iosif spune:

        Asa e, praf de carbon întunecat sau praf de stele éclatant.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Iosif spune:

    P.S. Videoclipul este magnific, patrunzator si miscator pâna la lacrimi. Merci infiniment !

    Apreciat de 1 persoană

  4. Issabela spune:

    E foarte complicat, iar eu cred că iertarea și uitarea sunt strict individuale, nu cred în scheme sau teorii comune, că la mine n-au funcționat… Tot ce știu sigur e ce-a zis John Lennon, „in the end everything will be ok. If it’s not ok, is not the end” 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, cu ,,end-ul” mi-a plăcut 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  5. Jo spune:

    Cât de bine, dar cât de greu… Eh!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Greu, dar posibil.

      Apreciază

  6. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  7. rofstef spune:

    Părerea mea ar fi că sar putea ierta și uita foarte bine, atât timp cât nici una dintre părți nu mai aduce în discuție „rahatul” odată îngropat..
    Dar dacă X îi scoate ochii la y după 10 ani; „știi acolo tu mi-ai făcut aia, sau aia”.. Eeei, în condițiile astea, individul, nici n-a iertat și nici nu a uitat.. Trebuie iertat și uitat, atât de către x, cât și de către y..
    Seară frumoasă, Emilia !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Deja depinde și de caracterele acestor X și Y 😦
      Mulțumesc mult! Și tu să ai un weekend plăcut!

      Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s