Necesitatea nebună de funcții transformată în propriul dușman…

Mă voi referi carieră. Sau mai bine-zis la patima de a fi șef cu orice preț. Nu pot spune că eu nu-mi doream prin anii de studenție să ocup vreodată un post de conducere. Ca orice om, am fost ispitită și de așa ceva. Am avut capacități de lider din copilărie. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu ultima, de fapt nici nu am fost. Chiar îmi aduc aminte de primele luni la facultate când eram toți tratați ca niște nulități, probabil așa vedeam noi, însă era, probabil, doar o atitudine a profesorilor față de proaspeții ,,bobocei”. Atunci îmi pusesem întrebarea: ,,De ce se comportă cu mine de parcă aș fi o proastă?” ,,Eu doar am învățat și învăț bine, mă strădui, nu dorm nopțile din cauza studiului, încerc să mă manifest ca o studentă bună, dar ei nici nu văd nici nu aud! Mă apuc de învățat și mai bine, eu nu pot suporta o astfel de atitudine, trebuie să depun eforturi intelectuale maxime ca să fiu printre primii, așa cum am fost și la școală. Nu vreau doar să învăț bine și să fiu considerată perfidă, îmi doresc să câștig respectul sincer al profesorilor, al colegilor.” Cu propriile forțe am obținut ce am râvnit și ,,la pachet” cu respectul au venit cunoștințele, cultura generală. Despre anii de studenție voi mai scrie. Acum să continui despre ,,șefie” 🙂 Am înțeles aspirația către respect, dezvoltare a intelectului, dar nu am perceput niciodată mentalitatea persoanelor care ar ,,merge peste cadavre” doar ca să încălzească un scaun. Care-i ideea? Am ajuns demult să gândesc că a fi un om cu ,,funcție” mare este o încercare a vieții, poate chiar o ,,capcană malefică” din cauza ispitelor, a patimilor și a păcatelor luate inițial, când semnezi actul. Foarte rar se întâlnesc persoane înțelepte ce reușesc să facă față necazului cu aspect de fericire și să rămână Oameni, indiferent de statutul profesional. De obicei, acești indivizi, ajunși oameni mari se transformă în mucegaiuri morale. În ziua de astăzi e mai ușor 🙂 Ajung ,,la putere” parveniții fără scrupul, psihopații cu megalomanie și alte afecțuni psihice frumos ,,voalate” în haine scumpe și aparențe luxoase.

Oare cât trebuie unui om? Chiar va lua totul cu el în țărână, inclusiv și fotoliul de șef? Nu! Dar de ce să-și aducă aminte despre deznodământ? Ei doar se cred veșnici la fel ca puterea și banii lor.

Cu regret observ că liniștea interioară, armonia din familie, traiul decent, dar plin de clipe fericite, devin niște mituri insesizabile. Totul se limitează la ,,putere”.

Probabil devenim ceea ce alegem. Dumnezeu ne oferă posibilități pentru a evita unele lucruri. De facto, nu toți ,,pot face față” ,,viscolului” în care s-au pomenit. Cine știe… Pentru unii a fi șef e unica fericire a vieții, e un fel de compensare a vieții ratate, sau a intelectului ratat 🙂

Nu spun că trebuie să nu mai aspirăm la nimic ceea ce privește domeniul profesional. Așa făcusem și eu. Mi-am dorit să acumulez cunoștințe pentru deveni un profesionist în domeniul ales. Numai nu trebuie să confundăm vocația, profesionismul cu megalomania și tendința oarbă de a deveni șefi.

Odată văzuți în ,,fotoliul moale” nu ar trebui de ezitat să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ofere înțelepciune pentru a nu degrada sufletește, ca să putem înfrunta cu demnitate ispitele.

Nu doresc să ,,mă opresc” mult la tema dată. Voi concluziona cu niște vorbe spuse de străbunicul meu feciorilor săi: ,,Măi băieți, dacă veți ajunge șefi, să vă purtați așa cu oamenii ca atunci când veți fi deja ,,Nimeni” să aveți mereu respectul celor din jur și parte de ,,Bună ziua!”.

Eu am luat decizia demult. Nu-mi doresc funcții, ,,pocloane”, ,,putere”, avere. Îl rog pe Dumnezeu să-mi dăruiască sănătate, liniște și pace în suflet, în casă, în viață, atât mie, cât și familiei mele, să am înțelepciunea de a trece demnă peste ispite și greutăți.

Sursă imagine: internet

2 comentarii

  1. Iosif Greblea spune:

    Mi-ai amintit prin acest articol, de anul 2009 când expert contabila care se ocupa de documentele micii mele intreprinderi mi-a spus: „Niciodata nu o sa devii un bun patron de firma, atâta timp cât vei gândi cu inima !” În ziua urmatoare am mers direct la …”Chambres de Métiers et de l’Artisanat” demarând încetarea activitatii micii mele intreprinderi, iar de atunci viata mea s-a schimbat radical eliberându-ma de stresul gândurrilor, grijurilor, obligatiilor si responsabilitatilor zilnice, care-mi rapeau momentele de liniste si pace sufleteasca.
    Frumoase, întelepte, obiective si sanatoase perceptii. Nu cred ca poti trai în aceasta viata linistit, fericit, împlinit si frumos, daca nu întelegi Cuvântul întrupat în Fiul omului Isus Hristos… 🙂
    Un Weekend binecuvântat cu liniste, bucurie si pace, alaturi de toti cei dragi, Suflet frumos !

    Apreciat de 1 persoană

    1. emiliawonc spune:

      Vă mulțumesc! Mă bucur că ați ales liniștea sufletului, ea e cea mai importantă în viața noastră. O zi frumoasă și liniștită!

      Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s