Niște gânduri…

Îmi place să trăiesc și să respir,

Și să zbor pe valurile line,

Să tac profund și să admir

Gândurile-mi cele pline.

Pline de viață și durere,

De lacrimi, zâmbete și dor

Ce nu-mi înfrânge cu putere

Sufletu-mi din lungul zbor.

Trăiesc… Visez și nu mă tem

De moarte plânset și uitare,

Mă tem de viață și blestem,

De suferinți grele și-amare.

Ce sunt? În fine, un destin

Uitat de universul veșnic

Ce înfruntă-n cale un venin

Punând tot lumânări în sfeșnic.

Nu sunt decât nimic în lume,

Un element mărunt, dar nu pustiu,

O soartă poate al cărui nume

Nu l-am știut și nici nu-l știu.

E o poezie din arhiva mea, simplă, dar nu simplistă.

Un comentariu

  1. Poteci de dor spune:

    Ce bine că ai scos-o din arhivă! E tare frumoasă!

    Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s