Mi-i dor de lucrurile mici,
De bunul simț, cireși, izvoare,
Mai des aș trece la bunici.
Bunelul nu-i… Și asta doare…
Mi-i dor de nucul de la poartă,
De parcul ce m-a alinat.
Nu mi-aș dori o altă soartă,
Nu uit de unde am plecat!
Mi-i dor de teii ce-s în floare,
Aleea veche mă tot cheamă
Și-aprinde-n cugetu-mi un soare,
Punând tristețea într-o ramă.
Mi-i dor de ploaie, vânt de stele.
Roua dimineții îmi zâmbea.
Aș scrie-o carte-a vieții mele,
Cu lucruri mici aș coperta!
Experientia docet 
Ce dor îmi e şi mie de toate astea!
ApreciazăApreciază
Te înțeleg 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cartea vietii tale este scrisa
Chiar dinainte de A fi ce esti.
Are coperti de piele, e închisa,
Este o carte minunata de povesti.
În ea se afla dragostea de viata,
Dorinta de-a trai etern, frumos.
Un dor care îti sta mereu în fatza,
Paradoxal, irezistibil, luminos…
E dorul de întoarcere spre casa,
Spre locul infantilitatii din trecut.
Dorinta de A fi din nou Mireasa,
Lâng-al tau Mire drag si Absolut…
O zi si o saptamâna învesmântata în Lumina Divina, draga Emilia !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc din suflet!
Săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciază
Cu drag, din Suflet !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună dimineața, Emilia ! 🙂
M-ai dus fără să vrei,pe firul VIEȚII ,când,
COPIL fiind, umblând desculț, cu capul gol și ” burta goală ”
intram pe furiș în LIVADA CAP-ului și………………………….,
mă SĂTURAM de CIREȘE coapte, sănătoase și cărnoase ……………
” O, tempora” ! 🙂
” O, mores” ! 🙂
O zi faină ,
Alioșa ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că poezia mea a reușit să vă ducă amintirile în copilărie.
Fugit irreparabile tempus 🙂
ApreciazăApreciază