Nevoia de teatru (Teatrul Romen)

Romen este un teatru de muzică și dramă din Moscova, fondat în 1931 de Ivan și Georghii Lebedev. Primul director al teatrului a fost Moisei Goldblat. Teatrul este situat într-o clădire a hotelului Sovietic. Repertoriul său include spectacole bazate pe opere literare celebre. Scenariștii sunt deseori actori înșiși.

După Revoluția din octombrie, în 1926 este emis în Rusia primul decret privind propagarea sedentarismului printre țiganilor, în ciuda acestui fapt, până în 1930, 90% dintre romi rămâneau nomazi. Unii dintre ei au început să participe la viața socială și culturală încă din primii ani postrevoluționari: în 1918, în Armata Roșie au apărut ansambluri de țigani.

În ianuarie 1923, în corul țiganilor, condus de dirijorul Egor Poliakov, a apărut o celulă comsomolistă (tineri, membri ai Partidului Comunist). Aceasta a fost formată din cinci persoane: Dmitrii Mihailov, Gheorghii Lebedev, Serghei Poliakov, Ivan Rom-Lebedev, Konstantin Leontiev. Activiștii au făcut propagandă cu privire la necesitatea de a trece la un stil de viață sedentar și, de asemenea, au stat la baza apariției teatrului țigănesc. Ideea creației teatrului a fost publicată oficial în 1930, în revista romilor Novii Puti (Noua Cale).

La 4 noiembrie 1930, la o reuniune a conducătorilor de partid, a fost adoptată o rezoluție pentru înființarea la Moscova a unui „studiou de teatru indo-rom muzical și dramatic”. Deja în data de 25 decembrie a aceluiași an au început examenele de admitere în studioul teatrului țigănesc.

În decembrie 1931 Romen a primit statutul de teatru profesionist.

Actorii mergeau în turnee prin țară și desfășurau lucru explicativ în rândul romilor. De-a lungul timpului, teatrul a început să depășească tema strict națională și a vorbit despre problemele comune ale publicului. Din acest motiv au început să apară în repertoriu spectacole în limba rusă. La început, publicului i se explica ce se va întâmpla pe scenă, apoi erau jucate piesele în două limbi sau erau lăsate replici și cântece aparte în limba țigănească.

La 13 septembrie 1937, Mihail Ianșin a fost numit director artistic al teatrului. Ianșin era căsătorit cu prima Nadejda Kiseliova, cunoscută sub pseudonimul Lialia Ciornaia. Ea a fost o actriță extraordinară, care a devenit renumită nu doar în URSS, ci și în alte țări ale lumii.

În iunie 1941, teatrul se afla în turneu la Sverdlovsk și, odată cu începutul Celui De-Al Doilea Război Mondial , a trecut la deservirea punctelor de mobilizare, a unităților Armatei Roșii, a spitalelor și a zonei din prima linie.

Mai târziu, grupurile de concert ale teatrului au evoluat pe front, în trenuri blindate, pe nave de război, în eșaloane militare, în zone deschise în fața a mii de persoane și în fața unor grupuri mici de soldați în puținele momente liniștite.

În timpul războiului, teatrul a organizat aproximativ 1200 de spectacole și a susținut 700 de concerte sponsorizate. Trupa a finanțat construcția unui bombardier numit Romanovets.

În 1969, Romen a fost transferat pe Leningradskii Prospekt, în clădirea hotelului Sovețkii. În secolul al XIX-lea, hotelul a fost ocupat de restaurantul Yar, care era centrul culturii țigănești din Moscova.

La 26 iunie 1976 a avut loc premiera piesei Suntem țigani, ale cărei autori au fost Ivan Rom-Lebedev și Nikolai Slicenko.

În 1977 Nicolai Slicenko a devenit director șef și apoi conducător artistic al teatrului.

Teatrul a avut turnee în Japonia, Franța, Austria, Turcia, India, Iugoslavia și alte țări ale lumii.

În 2020, teatrul și-a început al 89-lea sezon de creație. Trupa este formată din 65 de artiști, dintre care mulți continuă tradiția familiei, lucrând în teatru. Până în 2006, 40 din cei 65 de artiști ai trupei au devenit Artiști ai Poporului și Artiști de Onoare ai Rusiei. În decembrie 2017, piesa Suntem țigani a fost prezentată pentru a 2222-a oară în aproape 30 de țări.

Suntem țigani este, probabil, cartea de vizită a teatrului, un spectacol care a fost prezentat de peste 40 de ani. A fost iubit peste tot în lume (mai ales, nu se știe din ce motive, în Japonia), iar fanii din Moscova vin la el împreună cu familiile lor. Se bazează pe istoria poporului țigănesc, drumul din India Antică și Egipt până la căutarea unei patrii mici în Rusia. Principalul lucru aici nu este nici măcar linia de subiect, ci o demonstrație a unei culturi naționale bogate și, totodată, plină de mister. Acesta este unicul spectacol la care participă întreaga trupă.

Teatrul Romen reușește să rămână de-a lungul anilor o sursă de cultură, de originalitate și de respect față de istorie și tradiții. Actorii, prin inteligența și talentul lor, reușesc să diminueze toate stereotipurile, să ofere spectatorilor un ocean de energie și pozitivism. Despre ei, despre întregile dinastii de artiști ai teatrului Romen e imposibil de vorbit puțin, sunt necesare articole aparte pentru a descrie profesionalismul lor.

Romen a fost și este o perlă a lumii teatrale nu doar din Moscova, ci și din întreaga Rusie.

Surse informație și imagini:

ru.m.wikipedia.org

teatr-romen.ru

mos.ru

N.B. Traducerea îmi aparține.

10 comentarii

  1. Jo spune:

    Ce-am invatat in primul rand de la articolul tau este ca antonimul pentru nomad este sedentar. Habar n-aveam. Mi se pare minunat, insa, ca li s-a permis sa-si duca mai departe traditiile. Sunt convinsa ca membrii trupei sunt foarte talentati. Nu-i tocmai genul meu de spectacol, dar sunt 100% pentru pastrarea identitatii nationale.

    Apreciat de 1 persoană

    1. E un teatru deosebit. Am privit și interviuri, emisiuni cu unii dintre actori, într-adevăr sunt foarte talentați și inteligenți.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Iosif spune:

    Merci pentru superba descriere al acestei semintii minunate.
    Dintotdeauna tiganii mi s-au parut o natie bizara, interesanta, simpatica, paradoxala, iesita din comun, cu legi specifice doar lor, celor originali, autentici, neamestecati cu alte popoare, iar batrânul bulibas, ales dintre cei mai întelepti, era singurul care facea (înca mai face cred) Legile în comunitatile lor.
    Nici fasciSSmul & comunismul si lagarele de concentrare din Germania nazista si Rusia comunista, nu au reusit si nu vor reusi niciodata sa distruga aceasta natiune culturala minunata, iubita si pazita de Dumnezeu de la începuturile istoriei lor, chiar daca lumea îi desconsidera, marginalizeaza si-i exclud din viata publica, sunt cel mai unit popor, se sacrifica pentru idealul, traditiile si semenii lor, transmitând si lasând mostenirea culturala, generatiilor urmatoare. Cinste lor, tiganilor Originali ! 🙂

    O duminica binecuvântata, draga Emilia !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, sunt și țigani printre țigani, ca de altfel cum sunt și oameni printre oameni și în alte popoare.

      Apreciază

  3. rofstef spune:

    Cred că acestei rase de oameni li se potrivește, și chiar sunt talentați în multe chesti, (de teatru în rândul lor nu am auzit până acum)

    Binențeles că nu le voi putea uita cealaltă aură întunecată care îi caracterizează și pe care trebuie, musai s-o înfrunt măcar odată pe săptămâna..
    Per total chiar mă bucur de acest articol că am putut vedea o față interesantă a acestor oameni..

    Apreciat de 1 persoană

    1. Și eu mă bucur de fiecare dată când văd vreo emisiune cu și despre acest teatru și actorii săi. Vedem oameni de cultură și printre reprezentanții acestui popor, poate, sunt destul de puțini, însă mă bucur că există.

      Apreciază

  4. Zina spune:

    Un subiect inedit și interesant. Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Poteci de dor spune:

    Frumoasă incursiune în această lume de care îmi e dor. Chiar simt nevoia să merg iar la teatru. În sală. Că online m-am tot uitat în perioada asta.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Daa, teatrul e superb! Când ești în sală e cu totul altceva, online e online, pe când real e extraordinar!

      Apreciază

Lasă un comentariu