Valorile și….

Am fost prea ocupată o perioadă, de aceea nu am reușit să intru pe aici.

Azi îmi exprim indignarea și derutarea scurt.

Pe vremuri se promovau valori, chiar de era pe o cale mai naturalistă sau evidențiere a urâtului. Acum – poezia a început să fie măsurată nu în versuri, ci în p.zde și alte cuvinte ,,chipurile” emancipate. Știu că femeia era zeificată datorită inimii sale, datorită emoțiilor și sentimentelor, iar bărbații erau adevărați gladiatori ai familiei, ai artei, ai culturii.

Acum văd că inima nu mai are valoare, reușești să capeți atenția omenirii vorbind doar despre ,,aspectele” propriei p.zde și nu despre intelect și suflet.

Totuși, la mine rămâne inima o războinică :), de aceea sper și cred că vom ajunge și în vremurile când inima își va recăpăta puterea, iar p.zda va rămâne organ și persoană care distruge valori, oameni, destine. 🙂

Atât!

P.S. Pentru cei care nu sunt de acord cu mine, părerea mea – p.zda e în chiloți și nicidecum în poezie.

22 de comentarii

  1. Poteci de dor spune:

    Îţi înţeleg supărarea, Şi eu am încercat să pricep valoarea unei poezii care-a luat şi un premiu şi care era plină de organe şi cuvinte considerate „de pe maidan”, în alte circumstanţe. Mă rog, au toate loc în poezie, de ce nu. Dar de aici până la a ridica la rang de mare artă o strofă plină de părţi anatomice… na, poate nu mă pricep eu.
    Şi nu-s pudică. Nu leşin dacă citesc un astfel de cuvânt. Dar poezia aia era de clasa a 5-a, serios. Îi vedeam parcă pe ăia mici râzând pe înfundate pe sub bănci.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Nici eu nu leșin când aud așa cuvinte 🙂 , dar, cum zici și tu, chiar premiu, chiar promovare, chiar ridicare în slăvi? Prea de tot! Și marii clasici au scris câte ceva mai picant, însă, inițial, nu erau pentru public, nu erau pentru a fi publicate, ci pentru cercul lor restrâns de amici, la un pahar sau cinci pahare de vorbă. Ceea ce vedem e altă treabă, chiar urât!

      Apreciat de 2 persoane

  2. sticri spune:

    Cred ca am putea extrapola si am putea spune ca „stilul grobian” e la mare cautare in societatea noastra, din pacate.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cu părere de rău 😦

    Apreciază

  4. rofstef spune:

    Subscriu la tot ce-ai exprimat în acest articol !
    Organele sexuale se vorbesc în intimitate și la anatomie, arta poetică este cu treburile ei.
    O săptămână frumoasă îți doresc !

    Apreciat de 2 persoane

    1. Mulțumesc pentru susținere și urare!
      Săptămână ușoară!

      Apreciat de 1 persoană

  5. Issabela spune:

    Eu am ales să nu mă mai exprim, că tot aia e 😦 Mai ales că și-n 2018 a cîștigat una identică premiul Eminescu… Mai mare porcărie oficial(iza)tă nu cred că se poate.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Numai nu știu de ce nu se iau măsuri. Am fost zilele trecute la niște evenimente consacrate zilelor culturii și erau oficiali din România. Toți indignați, însă văd că se merge înainte cu mizeria asta.

      Apreciază

      1. Issabela spune:

        Nici eu nu ințeleg. Oricîte jocuri de culise, avînd in vedere că e USR la mijloc, ar fi, nu ar trebui să accepte așa ceva.
        Dacă vrei, iți arăt si poezia din 2018, că atunci m-am indignat public si eu și mi-a rămas la amintirile facebook.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Da, aș vrea să văd și acea poezie.
        Nu știu ce se întâmplă, însă e josnic de tot.

        Apreciază

      3. Issabela spune:

        CÂT DE BINE
        de Anastasia Gavrilovici

        cât de bine poți cunoaște un om cât de periculoasă e partea
        subacvatică a unui aisberg cât de mult ai vrea
        acum să nu știi nimic despre asta să poți căsca
        liniștit în taxiul care te duce acasă după o noapte etilică și singura
        tristețe să fie că nu ești melc și casa ta e departe iar frigul deja își începe
        acupunctura dacă ești femeie
        la 5 dimineața când treci prin fața covrigăriilor bărbații
        de dincolo de vitrine îți zâmbesc apoi rup cu tandrețe
        intestinele de aluat la 5 dimineața singurătatea lor
        e la fel de apăsătoare ca a criminalilor
        dar a cui nu e

        te gândești aiurea de câte secole de știință e nevoie pentru a putea
        măsura amplitudinea dorinței cu un microfon în dreptul pizdei
        s-ar vorbi mai ușor despre asta scuipatul dimineții se prelinge pe cer
        ai vrea ca berea aia răsuflată care țâșnește din soare să rămână
        în spatele geamurilor cândva un șervețel îmbibat în urină ți-a întors
        lumea pe dos și a împrăștiat-o pe gresia băii din club A
        algele sfâșiate pe o plajă sau sinapsele astea tâmpite
        acum e totuna poate pur și simplu la 5 dimineața peisajul
        emoțional de-aici provoacă greață

        la semafor șoferul dă drumul la muzică
        și începe să-ți scarpine membrul fantomă
        cât de biiine

        Apreciază

      4. Ecoarta spune:

        Întâmplātor, citisem „înlāntuirea aceastā de cuvinte, din curiozitate. M-am scârbit. Si atunci si acum.
        Sustin sus si tare: poezia este altceva sau despre altceva, despre frumos, despre un „urât” pe care poetul îl ridicā la rang de artā (mucegaiurile!), despre a iubi-iubire; a dori- dorire; a uita- uitare; a pleca-plecare …a tācea- tācere. Tac.

        Apreciat de 2 persoane

      5. Issabela spune:

        Eu nu mai am cuvinte, de indignare. N-am mai comentat în texte proprii, fiind un gest literar inutil, dar cel mai sinistru în toată povestea rămîne girul dat unor astfel de patologii ca fiind drept literare…

        Apreciat de 2 persoane

      6. Issabela spune:

        Uite și linkul de la mine, dar cu postarea originală. Pentru conformitate 🙂

        Apreciază

      7. Am mai auzit și poezia cu Gwinet Paltrow 😦 Coșmar!

        Apreciat de 1 persoană

      8. Issabela spune:

        Da, am găsit-o și eu pe net ieri… Non-poezie omagiată.

        Apreciat de 1 persoană

  6. Iosif spune:

    GLOSSA – MIHAI EMINESCU –

    Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi și nouă toate;
    Ce e rău și ce e bine
    Tu te-ntreabă și socoate;
    Nu spera și nu ai teamă,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamnă, de te cheamă,
    Tu rămâi la toate rece.

    Multe trec pe dinainte,
    În auz ne sună multe,
    Cine ține toate minte
    Și ar sta să le asculte?…
    Tu așează-te deoparte,
    Regăsindu-te pe tine,
    Când cu zgomote deșarte
    Vreme trece, vreme vine.

    Nici încline a ei limbă
    Recea cumpăn-a gândirii
    Înspre clipa ce se schimbă
    Pentru masca fericirii,
    Ce din moartea ei se naște
    Și o clipă ține poate;
    Pentru cine o cunoaște
    Toate-s vechi și nouă toate.

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume să te-nchipui:
    Joace unul și pe patru,
    Totuși tu ghici-vei chipu-i,
    Și de plânge, de se ceartă,
    Tu în colț petreci în tine
    Și-nțelegi din a lor artă
    Ce e rău și ce e bine.

    Viitorul și trecutul
    Sunt a filei două fețe,
    Vede-n capăt începutul
    Cine știe să le-nvețe;
    Tot ce-a fost ori o să fie
    În prezent le-avem pe toate,
    Dar de-a lor zădărnicie
    Te întreabă și socoate.

    Căci acelorași mijloace
    Se supun câte există,
    Și de mii de ani încoace
    Lumea-i veselă și tristă;
    Alte măști, aceeași piesă,
    Alte guri, aceeași gamă,
    Amăgit atât de-adese
    Nu spera și nu ai teamă.

    Nu spera când vezi mișeii
    La izbândă făcând punte,
    Te-or întrece nătărăii,
    De ai fi cu stea în frunte;
    Teamă n-ai, căta-vor iarăși
    Între dânșii să se plece,
    Nu te prinde lor tovarăș:
    Ce e val, ca valul trece.

    Cu un cântec de sirenă,
    Lumea-ntinde lucii mreje;
    Ca să schimbe-actorii-n scenă,
    Te momește în vârteje;
    Tu pe-alături te strecoară,
    Nu băga nici chiar de seamă,
    Din cărarea ta afară
    De te-ndeamnă, de te cheamă.

    De te-ating, să feri în laturi,
    De hulesc, să taci din gură;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Dacă știi a lor măsură;
    Zică toți ce vor să zică,
    Treacă-n lume cine-o trece;
    Ca să nu-ndrăgești nimică,
    Tu rămâi la toate rece.

    Tu rămâi la toate rece,
    De te-ndeamnă, de te cheamă;
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera și nu ai teamă;
    Te întreabă și socoate
    Ce e rău și ce e bine;
    Toate-s vechi și nouă toate:
    Vreme trece, vreme vine.

    Apreciat de 1 persoană

  7. mihailandrei spune:

    Banuiesc ca e o aluzie la „poetesa” Ileana Negrea

    Apreciază

      1. mihailandrei spune:

        Astfel de lighioane „progresiste” (in interbelic isi spuneau avangardisti) au rolul de a provoca. La un moment dat cineva o sa ridice manusa. Altfel, sper ca Negrea sa ajunga cat mai repede la deminari in Dombas.

        Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s