N-am fost pe-aici de-o habă de vreme (cum zic babele 🙂 ) Probabil muza mea a avut nevoie de pauză, de fapt ea încă nici nu are chef să revină din pauza meritată 🙂 O mai forțez eu 🙂 , o mai trag de mânecă poate va ieși din hibernarea tomnatică. A mai deschis câte un ochi și se mai una pe sub o geană cât am pregătit niște articole științifice și cam atât 🙂
Nu știu cine mă mai urmărește… Până acum cred că majoritatea s-au retras fiind plictisiți de mine că tot apăream pe aici, iar acum e plictisul uitării 🙂 , cum ar fi : Ochii care nu se văd, se uită! Sau: Blogulețul neîngrijit și neîmprospătat se lasă prăfuit și împărăginit în vâltoarea evenimentelor virtuale 🙂
Nu mă gândeam la o pauză atât de mare. Indubitabil mereu râvnesc să scriu, doar că nu întotdeauna îmi reușește, ba mai des încep a căuta sensul la tot ce fac și la tot ce mi se pare bun pe moment. Cred că am îmbătrânit și am început să mă gândesc mai mult la sensul vieții 🙂 , chiar mai mult la faptul că nu am reușit să fac multe până la această vârstă (am învățat, dar ,,mare” folos are învățătura în ziua de azi). Cauza, cu siguranță, e naivitatea mea ce valsează nebună într-o lume dură și coruptă 🙂 Credeam că dacă muncești, te strădui, ai un comportament onest, atunci poți obține ceva 🙂 🙂 🙂 Daaa, ce femeie stranie mai sunt 🙂 🙂 🙂 Gloata nu iartă nici onestitatea, nici bonomia și nici curajul de a fi pisica independentă ce iubește libertatea și dreptatea, fugind de toate intrigile, fie ele ,,de palat” sau ,,de coridor”.
Am ajuns niște zile în care viața tuturor nu e decât o simplă conjugare a verbului ,, a înnebuni”, doar că este individuală, adică fiecare înnebunește în felul său: unii de la prea mult bine, alții de la prea mult rău și toți împreună de la comuniunea devenită insuportabilă în aceste vremuri grele. Poate ar fi cazul să mai conjugăm și verbele a se îmbuna, a ajuta, a crede… Sau toate la timpul lor, adică nu acum? Citisem pe net o vorbă ce mi-a plăcut: Toate sunt la timpul lor, ca verbele. Numai dacă vom ajunge la timpul viitor și dacă vom putea să-l obținem fără greșeli dezastruoase ale ortografiei vieții… Păi o conjugare eficace se obține cu ajutorul pronumelor: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele. S-a cam uitat că sunt mai multe. Persoana a doua și a treia se folosește pentru a acuza, a umili, a profita. Dacă tot m-am luat de verbe și mai ales de acest ,,a folosi”, oare nu ar fi timpul să fie folosite obiectele și nu oamenii? Sau ce fel de timpuri și moravuri fără instrigi și avânturi deșarte? Se gonesc toți, poticnindu-se de sufletele mai sensibile în care se mai întrezărește o țâră de cumsecădenie.
Parcurg și eu cu inimă ostenită acestă viață și gândesc că nu mai trebuie să fim grăbiți, ci să ne mai oprim și să încercăm să ne privim dintr-o parte, nu că suntem prea frumoși sau urâți, dar nu cumva, de fapt, să fim ridicoli prin propria prostie, vanitate și deșertăciune.
În fine, doresc doar sănătate și căldură sufletească atât mie și oamenilor dragi sufletului meu, cât și întregii planete. Sper greutățile acestor timpuri să nu îngenuncheze totalmente și să decapiteze valorile chintesențiale.
Sursă imagine: http://www.publicdomainpictures.net/
Bine ai revenit si bine ca esti înca vie, pentru mine este o mare bucurie, chiar daca nu ne cunoastem cu adevarat, real, cuvintele reflecta totdeauna, omul interior, adevarat, real !
Zile relaxate, binecuvântate, cu pace în Suflet si multa sanatate, draga Emilia !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos!
Sănătate și numai bine!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Trebuie să-mi fac upgrade la sistemul de operare, nu mai pot vedea reader-ul pe calculator și pe mobil nu-mi place. Nu pot urmări decât post-urile care-mi intră pe mail. Cred că ale dvs, nu și nu le pot reconfigura.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cam de mult timp nu scrisesem nimic 😦 Nici mie nu prea îmi vin toate, mai inspectez singură .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai lipsit ceva timp, dar te-ai întors cu un articol plin de bun simț, ca de obicei. Mulțumesc pentru urările din final. 🌺 Asemenea.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos! 😘
ApreciazăApreciază
Mulţumim pentru gândul bun! Sănătate multă şi ţie! Şi nu, n-am plecat de aici, nu abandonăm blogul tău 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos! 😘
ApreciazăApreciază
O fi intrat muza ta în bârlog și până în martie n-o mai vezi 😄
Dacă ar fi să ne uităm la tot ce se întâmplă în jurul nostru, nici n-ar mai trebui să ne mai mire faptul că unii o iau razna.
Eeeh.. respirăm, ne ridicăm în picioare, privim ce frumoasă e viața și mergem înainte.
Duminică plăcută îți doresc, Emilia !
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos! Viața fuge, dar atât de frumoasă!
O duminică luminată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-o lăsăm noi să fugă atât de ușor. Ne agățăm de fiecare clipă și frunctificăm orice moment frumos din viață. 😊
Cu mult drag !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oricum ne întrece ea în acest maraton 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am impresia că în ăștia 44 de ani am trăit 3 vieți până acum. No, mai am până la 9, așa ca să-l fac invidios pe Tommy. 😄
Ce-ți pasă ție că trece; ia-o înaintea ei și spune-i să stea calmă că ai multă treabă de făcut, și zile frumoase de trăit.🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu tot haosul din lume care-i la moment, cred că motanii noștri ne compătimesc și chiar sunt bucuroși că nu sunt oameni 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O să stau de vorbă cu Tommy și o să-l întreb dacă așa o fi. 😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thomas al nostru deja i-a zis tatei 🙂🙂🙂 Motanul ăsta al nostru așa se mai crede stăpân în casă încât i-am zis lui tata să îl dea cu boticul în documentele pe casă ca să își revină și să accepte realitatea 😀😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ba să nu se trezească la realitate, pentru că de s-o trezi, pe loc își pierde cele 9 vieți din dotare. 🤣
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu siguranță 🙂🙂🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană