Weekend de vară

Îmi iubesc copilaria doar pentru verile ei pe care le așteptam cu nerăbdare pentru a pleca la bunici. Nu apuca nici 31 mai să ajungă la ușă și eu eram deja în orășelul iubit, în casa plină de căldură, alături de persoane atât de prețioase. Mă leagă multe amintiri de casa bunicilor mei, bucurii, tristeți, momente mai dulci și mai amare. La urma urmei aici am fost adusă de la maternitate, acești pereți m-au văzut în fașă, iar acum, drăgăstos, mă privesc cum scriu aceste rânduri. Probabil, se miră și ei cu tristețe de trecerea timpului, amintindu-și cum au fost clădiți de străbunicul și de bunelul meu scump, apoi cum au fost dați cu var în fiecare an de bunica. Sunt la mine acasă, indiferent că deja, de câțiva ani mă simt ca în ospeție. În pofida tuturor circumstanțelor, cât este bunica, eu sunt la mine acasă.

Sunt fericită că am fost copilul cu bunicii care au reparat sufletul și conștiința mea. Dacă nu ar fi fost ei, cu siguranță, nu mai simțeam eu nici un fel de farmec al copilărie și nu aș fi putut să înțeleg care sunt valorile adevărate într-o familie. Le voi fi toată viața recunoscătoare pentru tot ce mi-au oferit, pentru acele comori sufletești incomensurabile și prețioase. Indiferent de nivelul de scepticism acumulat cu anii, știu că există iubire necondiționată, deoarece am simțit-o atât de puternic din partea bunicului meu. Ce poate fi mai frumos și mai minunat pe lume decât: Puișor, totul o să fie bine, bunelul o să se roage pentru tine… Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat în viață oameni care s-au rugat pentru mine. Așa oameni sunt cel mai prețios dar de la Cel de Sus. Cât de mult aș dori ca rugăciunile mele la fel să fie de folos cuiva…

Timpul fuge, anii se duc, totul se schimbă. Doar pereții și nucul de la poartă au rămas camarazii mei vechi, plini de dor și tristețe când mă revăd acasă, în cuibul ce mi-a încălzit și mâinele, și sufletul…

Niciodată nu mi-am dorit să dau timpul înapoi, ziceam că așa e cursul vieții și trebuie să respectăm legea clipelor. Însă dacă aș putea să mă întorc înapoi, doar pentru o zi de vară din copilăria mea, în rest, să curgă viața cum vrea ea!

8 comentarii

  1. Mihail Toma spune:

    Eu am urât zilele alea. Pentru copilul de mahala, cu înclinații tehnice ce eram, acele zile reprezentau nu doar o imensă plictiseală, dar și o deturnare de la programul meu ideatic, greu de suportat. De obicei mă îmbolnăveam și trebuiau să mă trimită acasă unde mă însănătoșeam brusc și mă găsea-i a doua zi în anticariat, la vânătoare de cărți SF, sau în atelierul auto de peste drum, plin de vaselină, dar fericit 🙂
    Mai erau, însă și excepții… 😉

    Apreciat de 1 persoană

  2. Issabela spune:

    Și eu la fel ca tine… bună dimineața!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Jo spune:

    Înțeleg ce vrei să spui. ❤️ Și eu am avut o copilărie formidabilă.

    Apreciat de 1 persoană

  4. imaginarycoffee spune:

    Asa este, totul se schimba, dar ceva din toate astea trăiesc cumva în noi. ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Și vor trăi întotdeauna

      Apreciat de 1 persoană

  5. Poteci de dor spune:

    Oooh, cât de bine înţeleg şi ce frumos mi-am regăsit frânturi din copilăria de poveste!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Iosif spune:

    De nu uitam de unde am pornit pe-al vietii drum,
    Cine am fost, ce-am devenit si ce suntem acum,
    De constientizam ca florile au un deosebit parfum,
    Eu cred ca este lucrul cel mai minunat, placut si bun.
    O duminica frumoasa, relaxanta, si sublima, binecuvântata cu bucurie, pace si Lumina Divina, draga Emilia !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc frumos!

      Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s