Despre regrete…

Citisem demult un articol despre regretele celor care sunt pe patul de moarte. Era o listă destul de amplă. Am remarcat asemănările și mă gândeam cât de diferiți și, totodată, la fel sunt oamenii. Mai devreme sau mai târziu încep să se gândească la suflet și la darurile de care a fost privat acesta. Nu știu dacă aceste gânduri sunt dirijate de conștientizarea multor lucruri sau de frica unui fapt iminent…

Când apar regretele? Care sunt ele? Mă refer la regretele temeinice, care țin de suflet. Pentru unii și lipsa unei mașini la modă e un regret, pentru alții – lipsa liniștii sufletești… Unii au regrete doar la finalul vieții, alții – au o listă întreagă inițiată din anii fragezi, pe când unora nu le pasă de nimic, nu au regrete, se lasă duși de valul destinului. Totuși, regretele apar spre maturitate când viața impune niște calcule, un debit-credit al evenimentelor trăite. Probabil sunt mai subiectivă, dar nu cred că există vreo persoană care nu ar avea în subconștient măcar un regretuț ascuns, fie el de gen material, spiritual, absurd sau destul de serios. Mustrarea conștiinței oare nu e un ghem de regretuțe? De data aceasta nu voi trece și la partea duhovnicească a problemei. Las loc de analiză. Pot zice doar că am ajuns la o vârstă când am înțeles că îmi mai calcă pragul minții câte un regret temeinic, alungat deodată de convingerea că așa a fost să fie, astfel soarta a întins cărarea către viitor, către o altă zi de mâine. Probabil nu trebuia să îmi clădesc viața din studii pe care nici nu le pot utiliza, deoarece în țara în care m-am născut nu au nicio valoare, nu trebuia să rămân ani buni acolo unde mi s-a dărâmat din psihicul meu naiv care nu se aștepta ca într-un mediu pretins inteligent, de fapt să predomină neghiobia de viperă și nedreptatea incomensurabilă. Presupun că acestea nu sunt regretuțe, ci doar niște lecții de viață de care am avut nevoie, însă m-au costat prea mult.

Sunt regretele utile? Chiar sunt necesare! Pentru a vedea bârna din proprii ochi, de a repara ce e posibil și de a trăi în continuare așa, încât în ultimele clipe ale vieții lista regretelor să fie cât mai scurtă și mai neimportantă.

3 comentarii

  1. Daca tot ce ai realizat în viata prin încredintare,
    Nu are sens sa mai pastrezi regrete în spinare,
    Daca ai ales sa mergi pe Calea-ngusta cu Hristos,
    Îti va fi prieten ideal si devotat, El te va ridica de jos.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s