Lighioana pe care o cheamă ,,Cinstit”…

Demult nu am scris. Chiar nu îmi doream să scriu , să fac vreun articol, nici aici, de cele științifice nici nu mai zic. Mi-au tăiat aripile și mi-au băut sângele din răni!

Am avut parte de multe nedreptăți în viață, însă mereu am crezut că, totuși, poți obține ceva în viață prin valori umane posedate, străduință și gânduri curate, intenții cinstite. Totul am dorit să obțin cinstit, mi-am dorit un trai cinstit așa cum m-au învățat părinții. Am văzut eu din copilărie că părinții nu prea au obținut nimic cu acest ,,cinstit” al lor, puteau avea și ei dacă nu bogății măcar o viață mai bună. Acum constat cu regret cât de mult am de suferit din cauza unor valori educate în mine de către ei. Într-o societate putredă, unde totul pute a corupție, pile și nepotism eu am crezut în această lighioană care se numește ,,cinstit”, poate, mai cred încă, dar în două cu inimă tristă și dezamăgită. Dacă nu ai bani și pile devii nimeni pentru niște inși care, de facto, ei sunt niște nimicnicii, fără valori, fără suflet, doar cu niște coroane pe care și le-au meșterit singuri, dar care li s-au oprit în creiere. Așa e, când îți fixezi coroana de parcă ai trăi o veșnicie, ea se lasă pe creier și îți frânge puterea de a gândi.

În fine, am dedicat ani din viață, am muncit, am pierdut din sănătate și din viață crezând că pot să îmi îndeplinesc măcar ceva din visuri. Apoi am constatat că în societatea noastră e imposibil să fii normal, pentru a obține ceva trebuie să ai cât mai mult bădaranism în tine, să poți să îți bați joc de oameni, să mergi zâmbind disprețuitor peste cadavre. Am depistat și faptul că nici numărul de cărți citite nu oferă înțelepciune chiar tuturor. Unii mai citesc câteva cărți , le pare că ei știu ce-i știința ( când de fapt sunt mediocri) însă înțelepciunea le este totalmente străină. Așa societate avem. Am ajuns ca mințile mici să ne convingă că avem visuri prea mari și suntem prea proști.

Săptămâna trecută am rămas surprinsă că în România totuși încă e posibil de obținut ceva cinstit. Poate și acolo sunt cazuri rare, dar SUNT. Așa, pe cale de dispariție, dar mai există. Mă gândesc, ce viață am ajuns – să nu cred că poate exista ceva normal, neîmpuțit de corupere și parvenism. Păi sigur că voi rămâne surprinsă dacă văd și chiar trăiesc atâtea nedreptăți. Mi-i scârbă de ce se întâmplă în jur! Mi-i scârbă că bunul simț și dorința de a obține ceva cinstit au devenit non-valori! Trebuie să caut valiza prăfuită. Nu vreau să devin ,,mare vedetă ” sau să am ,,mare statut social”, îmi doresc doar să fiu tratată ca un om, vreau atitudine omenească unde ,,cinstit” nu este o meteahnă, dar o normalitate. Îmi amintesc de un frate al bunicii mele. Ei au fost dintr-o familie săracă, cu mulți copii. S-au ciocnit cu multe nedreptăți în viață. El avea o vorbă: De ce ești sărac? Că ești prost! Dar de ce ești prost? Că ești sărac! Păi așa e. Dacă nu ai bani, nu ai nicio șansă să fii tratat omenește de cei ce se cred nemuritori. Am rămas un pic mai uimită și mai dezamăgită ultima vreme, dar stau liniștită fiindcă Dincolo vom pleca toți: și cei săraci, și cei care acum se țin mari stăpâni ai situației și ai societății. Acolo pe toți ne vor primi fără pile, fără bani…