Gânduri și cuvinte…

De mult timp nu am mai fost pe aici… Nu din cauza că nu am avut ce scrie s-au mi-au secat gândurile…Din contra, prea multe gânduri și cuvinte care ar dori să rămână nespuse. Mai doresc, uneori, să păstrez liniștea, mai ales cu mine însămi. Ani de-a rândul am tot înțeles că mai bine e să vorbești cu Cerul, El e cel mai bun ascultător, prieten bun care te înțelege în orice circumstanță. Cu siguranță că, volens-nolens, mai discuți pe ici-colo, mai cotești ce mai e nou, te mai informezi, numai nu știu dacă ultima vreme am putea vedea ceva îmbucurător daca privim în jur… Oarecum e mai benefic pentru suflet și gând să te mai ,,detașezi” de rutina ce ai impresia că se complică… Mă refer mai mult la rutina globală, cea personală există ea cumva, când mergând, când plimbându-se, când rostogolindu-se… 🙂 Așa e viața, nu ne rămâne decât să trăim, cât ne este dat să supraviețuim în acest ,,tetrum mundi” care nu mai are nici actori pe potrivă, doar măscărici și undeva apare câte un ,,actor” mai iscusit sau câte un novice în ale ,,teatrului” îmbibat, deocamdată, cu o naivitate de embrion al acestei lumi libertine și, totodată, constrânsă de niște ,,efecte” ale gloatei… Nu aș spune că o gloată ar fi rea dacă ar rămâne atât de sinceră și cu intenții binevoitoare cum era cu zeci și sute de ani în urmă. Am ajuns să nu mai înțelegem nimic, să fim niște pisici orbi care încearcă să supraviețuiască într-o găleată cu apă, de fapt nu cu apă, dar cu mizeria ieșită de sub control. Apoi ne mai apasă și cineva în cap, așa, să nu mai putem nici respira viața care ni se cuvine… De-ar fi să ne putem trăi destinul meritat, însă și acesta pare a fi încet, încet furat… Suntem, treptat, deposedați de valori, de ultimele semințe ale bunătății, ale speranței și căldurii spirituale… Totuși, ne luptăm măcar până vor încolți semințele… Oricum vor fi smulse chiar de vor da și rădăcini.

Ce mai urmează? Să ne gândim la veșnicie, la ceea ce va mai fi după… După noi măcar potopul? Și potopul ar trebui să fie întâmpinat demn, dacă nu de noi, măcar de copiii copiilor noștri care au dat vlăstar din semințe luminoase, smerite, fără de perfiditate și ipocrizie infinită…

Ce-a fost – am văzut, ce va fi – vom vedea, atât pe plan global, cât și personal, în lumea mare din jur și în lumea, cu diverse dimensiuni, din sufletele noastre…

Sursă imagine: adevărul.ro

11 comentarii

  1. Hristos a înviat !
    Vazând în lumea-ntreaga atâta-ngrijorare,
    Dintr-un nimic infim si nevazut, fara valoare,
    Care a transformat viata omenirii în teroare,
    Nu pot decât sa spun ca-n lumea asta trecatoare,
    Pe care o parcurgem vrând-nevrând oricare,
    Dupa înghet,valuri, furtuni, va fi si mai mult Soare.

    O seara si o toamna binecuvântata cu liniste, bucurie si pace AAAE, draga Emilia !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s