Astăzi a trebuit să fac ,,o promenadă” hemeneutică prin ,,universul celor dezrădăcinați” pictat în cuvinte foarte reușit de Herta Müller. După lucrul la această mică cercetare științifică, am împrospătat niște gânduri de-ale mele apărute demult, la citirea a diferitor scrieri. Nu e vorba doar despre memorialistică, ci despre marea parte a scrierilor remarcabile ale literaturii universale. E un lucru cunoscut de mulți, de mine, probabil perceptat mai târziu, la o vârstă a maturității – suntem ceea ce trăim! Pot spune cu siguranță că suntem ceea ce trăim nu doar noi, dar și părinții, bunicii, strămoșii noștri. Suntem un rezultat al anilor care se scurg. Sufletul nostru e un burete atât de ascultător și responsabil, încât îmbibă totul, indiferent de-i bine sau rău, plăcut sau dureros, amar sau dulce. Noi suntem tot ce am trăit cândva, ce trăim la moment. Îmi veți spune că mă contrazic ori că am făcut niște concluzii pripite și contradictorii. Vă ofer un argument pentru a arunca în râu curgător piatra, inițial, dedicată cuvintelor mele 🙂 Totul depinde de burete, deoarece îmbibă absolut totul, însă se scurge din el lucruri diferite! La unii din burete poate curge nectar, iar la alții, mizerie. Chiar și fiind stors, fiind forțat, sufletul alege ce să ofere din cele ,,îmbibate” pe parcursul anilor trăiți. Astfel ne diferențiem atât de mult de la ins la ins. Suntem ceea ce trăim, însă rămânem doar ceea ce izvorăște din sufletul nostru, din gânduri și intenții. Există oameni care nu au curajul să dea nectarul, ba mai mult, oferă doar veninul, dorind să se izbăvească de el, însă ei nu știu că e imposibil să storci tot răul din burete. Nu mai bine ar fi să oferi nectar, pentru ca cei din jur să îmbibe mai puțină mizerie decât ai îmbibat tu? În acest caz vom întâlni mari divergențe din cauza ispitelor și patimilor la care toți suntem supuși, însă nu știm cum să le înfruntăm. De fapt, în majoritatea cazurilor nici nu vrem să intuim care ar fi calea de aur în această luptă.
Suntem ceea ce trăim! Nici mai mult, nici mai puțin! Urmează doar să decidem la ce e în stare sufletul și cugetul să ofere… Aici depinde, în mare parte, de noi: să fim un burete curat și cu aromă frumoasă, sau unul jegos și dezgustător…
sursă imagine: kulturologia.ru
