Nevoia de teatru (Inspiră bloggerii nr. 7)

Am vorbit mult și despre multe. Astăzi vreau să vă inspir să mai vorbim și despre teatru. Indiferent de faptul că au apărut cinematografele, televiziunea, youtube, netflix etc, teatrul râmâne mereu în vogă. Nu știu dacă e o comparație reușită sau chiar amplă, însă pot să spun că teatrul este acea rochie neagră (despre care vorbea Coco Chanell) care nu se demodează și pe care fiecare femeie trebuie să o aibă în garderoba sa.

Nu pot să mă laud cu faptul că în fiecare weekend eram la teatru (mă refer la viața de până la pandemie). Cauza e lipsa de timp, în anii de studenție era lipsa de bani sau chiar lipsa unei persoane ce ar merge cu mine la teatru. Rar când ,,orarul rutinei” corespunde la mai multe persoane. În acele momente deosebite, potrivite pentru o ,,escapadă” culturală, luam bilete și mergeam neapărat.

În Chișinău sunt mai multe teatre. Preferatele mele rămân Teatrul National Mihai Eminescu și Teatrul Dramatic Rus de Stat ,,A. P. Cehov”. Celelalte sunt la fel de bune, dar atmosfera din aceste două sunt mai aproape de sufletul meu subiectiv. Mi-aș dori mult să merg la vreun spectacol la unul dintre teatrele din România sau Rusia.

Astăzi voi vorbi despre Teatrul National Mihai Eminescu care a fost inaugurat oficial la 6 octombrie 1921, fiind creat printr-o Hotărâre de guvern semnată de ministrul Cultelor şi Artelor, Octavian Goga, la inițiativa unui grup de fruntași ai vieții publice locale în frunte cu Sergiu T. Niţă, ministru al Basarabiei în guvernul României, Ștefan Ciobanu, membru al Academiei Române, scriitorii Nicolae N. Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici și regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu.

În seara de 6 octombrie, în foaierul Teatrului Naţional din Chişinău, a fost dezvelit bustul lui Bogdan-Petriceicu Hașdeu, au luat cuvântul directorul de atunci al Naţionalului, Constantin Mărculescu şi academicianul Ştefan Ciobanu. În aceeaşi seară a avut loc premiera spectacolului „Răzvan şi Vidra” de Hasdeu.

Din nefericire printr-un ordin ministerial, în anul 1935 a fost suspendată „din motive financiare”  activitatea a trei teatre naționale din Craiova, Cernăuți, și … Chișinău.  Deși primul Teatru Național din Chișinău nu s-a bucurat de viață lungă, existența sa a fost de  o enormă importanță pentru cultura Basarabiei.

După anexarea, la 28 iunie 1940 a Basarabiei la URSS, la Chișinău s-a constituit Teatrul Moldovenesc de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (din 1954,  Teatrul Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat „Al.Puşkin”). În anii imediat postbelici repertoriul se rezuma în exclusivitate la piese traduse din rusă,  tributare „realismului socialist” conservator, care a și marcat stilistica acestui colectiv artistic. 

În anul 1988 teatrul este zguduit din temelii de conflicte cu suport divers (etic, social, dintre generații, dintre scoli și stiluri de joc, etc.) și cade într-un profund colaps, culminând cu închiderea sediului, sub pretextul reparației capitale ce a durat cinci ani.

În acest răstimp, teatrul este, în fond, reorganizat. Până în 1994 a funcționat ca teatru-studio, sub conducerea lui Victor Ciutac. Numele  lui Mihai Eminescu îi este atribuit în1988; din iulie 1994, în urma unui concurs de creație, este oficializat ca Teatru Național, titlu care onorează, dar și obligă.

O epocă nouă a început odată cu revigorarea trupei teatrului cu forțe actoricești tinere formate din absolvenți ai prestigioaselor scoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iași și Chișinău. Timp de câțiva ani colectivul Teatrului Național a produs circa 30 de premiere: „Legături primejdioase” după Pierre Choderlos de Laclos, „Un veac de singurătate” după Gabriel Garcia Marquez, „Amadeus” după Peter Shaffer, „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „Anna Karenina” după Lev Tolstoi, toate în regia lui Alexandru Vasilache, „Cumetrele” de Michel Tremblay, regia – Pierre Bokor (Canada), „Hamlet” de Shakespeare, regia –Alexandru Vasilache,  „Apus de soare” de Barbu-Ștefănescu Delavrancea, regia –Nicoleta Toia (București), „Şcoala nevestelor” de Moliere, regia – Aleksei Kiruşcenko (Moscova), „Fraţii Karamazov” după Fiodor Dostoevski, Regia –Alexandru Vasilache, „Cine are nevoie de teatru?” de Timberlake Wertenbaker, regia –Pierre Bokor  (Canada).

Spectacolele Teatrului Național au cucerit şi continuă să cucerească simpatia publicului şi elogiile criticii de specialitate la numeroase Festivaluri de prestigiu: Festivalul „I. L. Caragiale”, București, din 1993 pînă în prezent; Festivalul Școlilor Europene de Teatru, Târgu-Mureș, 1994; Festivalul de Comedie, București 1995; Festivalul „Zolotoi Liv”, Lvov, Ucraina, 1998; Festivalul „A.P. Cehov”, Moscova, mai 1998; Festivalul Divadelna Nitra, Slovacia, 1998; Festivalul de Comedie, Vaslui – 2000, 2005, 2008; Gala Teatrelor Naționale, Cluj-Napoca 2000; Festivalul de Teatru Experimental din Cairo, 1996, 2000, 2005, Festivalul Internațional de Teatru Clasic, Arad, 2010.

10 zile de spectacole la Oravița, în cel mai vechi teatru din România |  Evenimentul Zilei
MD, Orasul Chişinău, Teatrul Mihai Eminescu

Oamenii au nevoie de teatru, au nevoie de Frumos, la urma urmei au nevoie de energia plină de talent și intelect pe care o emană actorii.

Vă provoc la discuții despre teatru, la o rubrică Nevoia de teatru sau File despre teatru în care să vorbim despre diferite teatre din lume, despre actori preferați, spectacole fascinante sau pur și simplu impresii, amintiri din propria viață când o vizită la teatru a facut restart sufletului, a mai șters de praf unele idei și gânduri!

Să mai vorbim despre frumosul mereu la modă! Că despre rutină, tehnologii, probleme, virus și politică discutăm volens-nolens.

Surse: ro.wikipedia.org

tnme.md

studios-anny.gr

10 comentarii

  1. rofstef spune:

    Înainte mergeam mai des, acum nici nu mai ai unde merge la un teatru. Pentru copii se mai organizează câte un teatru de păpuși. Sper măcar să se deschidă „porțile” cinematografelor, și tot este ceva..
    Mulțumesc de momentul cultural !

    Apreciază

    1. Cu plăcere! Sper că te-am intrigat și vei ,,așterne” și tu pe pagina virtuală impresii, gânduri sau informații despre teatre și actori.

      Apreciat de 1 persoană

      1. rofstef spune:

        Nu știu în ce măsură voi putea în viitorul apropiat, deși mi s-au adunat doar pe acest blog 5 articole scrise în avans care tot așteaptă, și am vreo 3 și pe celalalt, dar îmi notez și poate, poate🤗

        Apreciat de 1 persoană

      2. Ok, eu totuși sper 🙂🙂🙂

        Apreciat de 1 persoană

      3. rofstef spune:

        Bine Emilia dragă, atunci o să mă conformez și o să vin cu un articol special să-mi las impresiile legate de teatru și actori. Îți mulțumesc mult de propunere. O zi faină îți doresc !!!

        Apreciat de 1 persoană

  2. Iosif spune:

    Tot pamântul este o scena iar noi actori si/sau figuranti, în care, fiecare dintre noi ne jucam rolurile, mai mult sau mai putin profesional, în functie de piesa, timpul si spatiul în care suntem distribuiti de producatorul si realizatorul piesei respective.
    O zi binecuvântata, alaturi de cei apropiati,draga Emilia !

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Zina spune:

    Foarte interesant articol! Fiind o mare iubitoare de teatru, mi-a atins sufletul. Iată câte ceva despre teatrul bucureștean (dacă nu ai văzut deja) aici https://zinnaida3.wordpress.com/2020/08/23/spectacole/

    Duminică frumoasă!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s