Bucătăria copilăriei

Nu am putut rămâne indiferentă la leapșa cu bucătăria copilăriei. Am citit cât de frumos au scris colegii de pe blogosferă și m-a răscolit o inspirație nostalgică.

Fiecare copil (indiferent de vârsta care o are, fie 7 sau 15, 30, 50, 70 de ani, oricum în suflet suntem copii) are niște amintiri culinare ce provoacă bucurie, probabil, uneori îmbinată cu o nostalgie ușoară sau mai acută. Nici cei mai iscusiți bucătari nu pot fi comparați cu mama sau bunica. Nici cele mai scumpe delicatese din lume nu pot fi atât de delicioase ca bucatele pregătite de persoanele dragi care știu cea mai importantă rețetă mondială – dragostea față de noi. Anume dragostea și grija sunt ingredientele care fac și dintr-o mâncare simplă o adevărată operă culinară pentru noi, criticii cei mai fideli, mai obiectivi și drăgăstoși.

Să zic și eu careva amintiri și predilecții culinare 🙂

1. Când bunica/mama gătea, treaba mea era să: 

În dependență de situație, făceam tot ce mi se cerea, eram un fel de ajutor de bucătar 🙂 Nu mă implicam în procesul propriu-zis de preparare, tăiam legumele, carnea, le spălam pentru ca să le ușurez lucrul mamei sau bunicăi. Nu zic că îmi plăcea să fac ce mi se cerea, însă întotdeauna mă gândeam pur și simplu că trebuie să ajut cu ceva.

2. Mirosul care mă duce direct în bucătăria bunicii/mamei, este:

Ce sarmale (la noi se zice ,,găluște”) gătește bunica! Un adevărat deliciu! Ce să mai spun despre zeama extraordinară sau despre ,,răcituri” (mai ales cele din picioruș de porc)… Cred că aceste trei feluri de mâncare sunt cele mai esențiale la noi în familie. În copilărie, când bunicii erau mai tineri, coceau pâine de casă. Bunelul o ajuta pe bunica și la bucătărie. De multe ori și el cocea pâine. După ce o scotea din cuptor, punea un prosop și o lăsa pe masă. Eu, pe furiș, mai rupem câte o bucățică. Bunelul, se făcea că nu știe cine a mâncat din pâine și îi spunea bunicăi: Uite ce șoricel avem în casă! A reușit deja să mănânce din pâine 🙂 Amintiri frumoase, dar, cu părere de rău, timpuri trecute 😦

Cât despre bucatele pregătite de mama -sunt super! Mai ales ce? Pârjoalele, șnițele, ciorba (la noi se zice ,,borș”) cu sfeclă roșie, scrumbia la cuptor, salata Boeuf, care de fapt la noi e Olivie 🙂 De Anul Nou e o tradiție ca mama să facă o cratiță mare plină de Olivie 🙂 Tata de fiecare dată se revoltă că nu trebuie de făcut atât de mult, că nu se mănâncă, dar desigur toți mănâncă până la ultimul ,,fir” de salată 🙂

Nu pot să nu menționez frigăruiul deosebit gătit de tata. Niciodată și la nimeni nu am mâncat și nici nu voi mânca un frigărui atât de delicios. Când tata face frigărui, e un ritual întreg și o sărbătoare pentru noi.

3. Gustul care face cu mine același lucru:

Sarmalele, plăcintele (mai ales cele ,,poale-n brâu), răcitura și picioruș de porc și frigăruiul sunt un adevărat deliciu. Probabil aș mânca și aș tot mânca 🙂

4. Dacă ar fi fost după mine, aș fi mâncat toată ziua numai: 

Iarăși: sarmale, zeamă, paste 🙂 Ah, da! Ador prăjiturile (adică la noi e tortul) 🙂

5. Deși când eram copil mâncam cu poftă, acum nu aș mai putea mânca:

Nu știu dacă este așa ceva 🙂 Ce ,,predilecții” aveam atunci, am și acum 🙂

6. Deși știam că n-ar prea fi voie, prin bucătărie obișnuiam să:

Mănânc din farfuriile care erau cu bucatele ce erau în proces de pregătire 🙂 Cum așa bunica să prăjească plăcintele dar noi cu mătușa să nu luăm câte una, sau vreo clătite pregătită de mama 🙂

Acum mă enervează și pe mine când eu sunt în proces de pregătire a bucatelor, cineva să mănânce de prin farfurii. Când mâncarea va fi gata, atunci mâncăm! Cum altfel? 🙂

7. Cea mai pregnantă amintire din bucataria bunicii/mamei: 

Când pregăteam cozonacii de Paște era o epopee întreagă. Evident ne strângeam toți acasă, la bunici. În fiecare an era deja o tradiție, din timp bunica zicea: ,,Anul acesta nu mai coacem în cuptor, atâta grijă, da dacă focul nu va fi bun? Da dacă se vor arde? Da dacă vor ieși crude? Nuuu! Facem vreo câțiva cozonaci în cuptorul electric și atât! Sau cumpărăm.” Și respectiv, în Miercurea sau Joia Mare bunica zicea: ,,Eii, fetelor, cum să nu coacem măcar ceva în cuptor? La urma urmei nu mai este așa greu de făcut focul cela. Gata, cumpărăm ce trebuie și coacem un cuptor de cozonaci și cu nuci, și cu cacao, și cu brânză, trebuie și de sfințit, cum altfel…” Și așa era în fiecare an 🙂 Cel mai interesant lucru că pe lângă toată treaba care o aveam de făcut pe lângă casă mai eram toți un pic și emoționați: măcar să îi placă bunicăi cum se vor primi cozonacii că altfel va fi indispusă, tristă și tot va zice că ba nu s-a primit așa, ba că trebuia altfel etc 🙂 Când scoateam cozonacii și treceam să îi duc în Casa cea Mare, tot ne șoșoteam : Oare bunicăi îi plac cum s-au primit? 🙂

Frumoasă bucătărie a copilăriei am avut 🙂 Și acum e la fel de gustoasă 🙂 numai că un pic mai trecută prin ani. Bunica ne răsfață cu câte o zeamă, aștept să merg la părinți să facem frigărui, iar din partea mea vor fi plăcintele 🙂

Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decât momentele petrecute alături de oamenii dragi? Este cea mai mare fericire să stai la masă cu cele mai iubite ființe de pe acest pământ!

20 de comentarii

  1. Ana May spune:

    Daaa, bunătăți, nu glumă!
    Și mie îmi plac răciturile și salata de boeuf și cozonacii…
    O atmosferă minunată, în care nu te poți simți decât binecuvântat. 🥰🌻

    Apreciat de 1 persoană

    1. Până și bunătățile sunt mai bune dacă ești lângă cei dragi 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Ana May spune:

    Daaa, atmosfera și starea aceea minunată de: „sunt cu ai mei” sunt unice!
    Weekend cât mai frumos!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc mult! Și tu să ai un weekend frumos și liniștit!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Ana May spune:

    Mulțumesc mult!🙏🙏❤

    Apreciat de 1 persoană

  4. rofstef spune:

    Hmmm, cu frigăruile m-ai terminat !
    Ce dor îmi este de un grătar. Este un an cu foarte puține momente de făcut grătare, și nu numai, datorită pandemiei, dar și a vremii foarte capricioase..
    Văd că ai avut parte de răsfăț culinar așa cum trebuie. Bravooo !
    Eu doar o bunică am avut, dar gătea excelent.!
    Mi-a plăcut mult că te-ai alăturat acestei provocări.. Duminică plăcută îți doresc, Emilia !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Păi cui nu-i place bunișorul? 🙂 E clar că nu în fiecare zi era sărbătoare culinară, însă au fost și momente foarte plăcute și foarte delicioase. Și eu am doar o bunică (să-i dea Domnul sănătate să ne mai bucure fiindu-ne alături).
      Noi în prima lună de caractină dacă am stat acasă atâta timp, ne-am mai răsfățat de câteva ori cu frigărui, în rest, oricum mai mult eram la bucătărie, dacă toți sunt acasă toată ziua câteva săptămâni, meniul e foarte încărcat 🙂
      Îți mulțumesc mult! Și tu să ai o duminică frumoasă, și cu ocazia weekend-ului, îți doresc să te răsfeți cu niște delicii culinare!

      Apreciat de 1 persoană

      1. rofstef spune:

        Mulțumesc mult, Emilia, cred că ceva se pregătește de mâncat, sau trebuie să pregătesc eu ceva, dar important este că avem ce pune pe masa și suntem sănătoși.. Gânduri bune de Duminică, îți doresc!

        Apreciat de 1 persoană

      2. Mulțumesc frumos! O după – amiază plăcută!

        Apreciat de 1 persoană

  5. Issabela spune:

    Cît de frumos ai scris și ce înseamnă un subiect de suflet…
    Mi-ai adus aminte de… racituri, le uitasem, așa le ziceam si noi în Moldova si mi-au trebuit ani să-nvăț sa le spun piftii în Muntenia și Oltenia, ca să știe lumea despre ce vorbesc 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc mult! Da, la noi răciturile și găluștele sunt la putere 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Issabela spune:

        Tu ești din Basarabia, nu? La noi, dincoace de Prut, erau „sarmale”… dar cît de bune, numai noi știm 🙂 iar răciturile, da, erau vedeta iernii!

        Apreciat de 1 persoană

      2. Da, sunt din Basarabia. Totuși ne aseamănăm mai mult cu populația din Moldova românească, pe când cu alte regiuni suntem total diferiți.

        Apreciat de 1 persoană

      3. Issabela spune:

        Categoric… reținusem și alte potriviri, de cînd ne citim 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  6. ecoarta spune:

    Frumos şi la tine acasă. Însă m-ai dat gata cu „găluştele” tale!🤣Şi noi aşa le zicem! O, Doamne, răcituri!? Sigur, eu am făcut acum două săptămâni! Imi plac liiiimpezi, de să vezi prin ele, presar puțină boia de ardei şi trei picuruşi de oțet de mere.
    🤗🤗🤗

    Apreciat de 1 persoană

    1. Daa, la noi e frumos și e interesant dacă ne adunăm toată familia. Pe lângă predilecțiile culinare concrete 🙂 avem și un umor foarte fin .
      Dacă mai ne mai lăsăm provocați de vreo leapșă culinară, cu siguranță mă apuc de gătit o masă pe cinste 🙂 numai că vreo câteva săptămâni nu prea am timp de combinații alcătuite din galuște + răcituri + plăcinte + vreun tort superb. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  7. Jo spune:

    Pot sa raspund la nr. 7: prima oara cand am spart un ou, l-am lovit cu atata putere de marginea mesei incat jumatate de coaja a ramas in mana mea, iar cealalta jumatate + continutul oului a ajuns pe jos.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, îmi închipui reacția mamei sau a bunicăi 🙂

      Apreciază

  8. Poteci de dor spune:

    Ce de bunătăţi aici! Sunt sigură că erau delicioase toate. Dar, aşa cum frumos ai zis, contează să îţi fie cei iubiţi la masă.
    Mulţumesc că ai preluat leapşa!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Îți mulțumesc ție pentru o astfel de provocare frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s