Deportările…

E luna iunie. Am acoperiș deasupra capului, am pat, am masă, am ce mânca, am cu ce mă îmbrăca. Cu peste 70 de ani în urmă, cred că așa gândea și bunica mea, al cărei nume îl port cu mare drag. Apoi cineva a inventat niște ,,unelte” de a-și mai bate joc ,,un pic” de oameni. Am impresia că toți cei care ,,prind la putere” au nevoie de victime, direct, indirect, trebuie ,,cumva” să se ,,manifeste”.

Au apărut peste noapte (în sensul direct al cuvântului) deportările care au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice. Așa le-a venit lor o idee și de ce să nu sufere sute de mii de oameni?

Nu vreau să fac incursiune în istorie. Despre deportări se poate de scris și de vorbit la infinit. Mă voi referi, scurt de tot, la familia mea, la bunicii mei.

Odată, cineva îmi scrisese în comentarii să nu mai vorbesc despre viața mea și despre familia mea, deoarece e o chestie personală 🙂 Fie! Vreau să zic doar că atunci când vine vorba despre deportări, din istorii personale, de familie, se construiește o istorie a țării, a umanității. În fine, ideea e că unii, din generație în generație se ocupă de lucruri mârșave, iar alții, la fel, din generații în generații, au de suferit din cauza bunului simț și al dorinței de a rămâne Om, de a fi liber, atât fizic, cât și moral.

Nu voi scrie nici despre politică, voi scrie cât mai laconic, dar, sunt sigură, că mulți vor citi printre rânduri.

Părinții tatălui meu s-au cunoscut în Siberia. Nu erau în concediu acolo sau în deplasare, au fost deportați. De ce? La fel ca sute de mii de oameni. Să vă dau așa un exemplu general. Există un sat (sau oraș, nu mai contează). Mulți își caută de viața lor, alții – de viața altora. Unii, prin metode diferite și foarte urâte, au dobândit influență și putere, alții – muncesc, învață, fac familii și își caută de treabă. Ah, da! Am uitat să menționez că în lumea aceasta există invidie, ură, dorința de a deveni ,,cineva” , călcând și peste cadavre (în toate sensurile acestui cuvânt). Se întâmplă așa că dacă ți-i ciudă pe Cutărescu, deoarece el a muncit și are o casă sau a reușit să învețe, tu ușor îl scrii în listă și el pleacă la alt capăt al lumii, umilit, fără nimic, însă tu și ,,conducerea” obții casa lui. De ce? Nu-i așa? Sau dacă este în sat o fată mai frumoasă și mai deșteaptă care a refuzat avansurile tale bădărănești, tu o scrii și pe ea pe lista neagră. Nu numai pe ea, dar tot neamul ei. Cam așa era pe atunci. Cred că am oferit un exemplu destul de explicit.

Nu cunosc prea multe detalii din istoria familiei mele pe linia tatălui. De ce? Nu am avut de la cine să le cunosc! Tatăl meu s-a născut când bunicul avea 41 de ani, iar bunica 35. Eu, la fel, când m-am născut părinții erau trecuți de 30 de ani. Rămân doar cu momentele despre care bunica i-a povestit mamei. Apoi mai găsesc pe acasă vreun act vechi.

Bunica mea s-a născut în 1922, într-o familie simplă. A avut două surori și un frate. A rămas fără mamă din copilărie, surorile s-au căsătorit, iar fratele a plecat la război. Tatăl lor, Nichifor, toată viața și-a așteptat fiul să revină, însă nu s-a mai știut nimic despre soarta lui. În noaptea din 6 spre 7 iulie 1949, au dat năvală în casă reprezentanți ai regimului de pe atunci împreună cu soldați înarmați, i-au scos cu forța din casă și i-au deportat în Siberia, în regiunea Habarovsk. Bunica i-a povestit mamei că a fost scoasă din casă așa cum era, în cămașă de noapte, a reușit să ia doar un țol așternut jos. Timp de o lună și jumătate au mers în mărfare, în condiții inumane. În Siberia așa a și ajuns, învelită doar cu țolul. Acolo s-a început munca grea. Bunica lucra la o pompă de apă. Temperatura atmosferică ajungea la -30, -40 de grade. Povestea că după lucru, își scotea cizmele din cauciuc cu tot cu piele. Nu mai aveau ei pe atunci ciorapi sau cine știe ce haine să se îmbrace. Străbunicul meu avea peste 60 de ani și nu putea lucra. Chiar recent, cineva dintre bătrâni și-a amintit de el și a zis că era un intelectual, un om cu principii, dornic de dreptate. Acolo, rușii ziceau că basarabenii deportați, de fapt au venit de bunăvoie, iar el le striga prin difuzor în limba rusă: ,,Minți, canalie! Minți!”. Mama mi-a zis că odată ce a auzit aceasta, a zâmbit, amintindu-și de mine și de caracterul meu care se aseamănă mult cu cel al strbunicului 🙂

Erau vremuri grele. 😦 Străbunicul era bolnav, peste un timp scurt decedase.

După cum am scris mai sus, în Siberia bunica l-a cunoscut pe viitorul său soț, bunicul meu. El, deasemenea, fusese deportat. Era un om inteligent, chipeș, foarte muncitor. A făcut studiile la Școala Militară din Iași, apoi stagiunea de un an la Berlin. A fost participant al războiului, a nimerit în lagăr de concentrare, apoi a fost deportat în aceeași localitate siberiană în care era bunica. Probabil, așa a vrut soarta, să se întâlnească acolo, departe de meleagurile natale. Se căsătoriseră, însă luase decizia că vor avea un copil numai dacă vor reveni acasă.

În 1956 s-au reîntors în Basarabia. Nu aveau absolut nimic! Unde fusese casa bunicii, era un cămin pentru tineri specialiști, casa părinților bunicului meu nici nu mai era. Bunica la fel era o femeie cu caracter puternic și a insistat enorm până și-a recuperat casa. Un an mai tărziu s-a născut tata. Au trecut prin sărăcie mare, însă și-au dorit ca fiul lor să aibă studii superioare. Bunicul a decedat când tata era student. Așa și nu a reușit să-și vadă feciorul cu studiile finalizate, dar tata nu l-a dezamăgit, a devenit un adevărat profesionist.

Uitasem să menționez că bunicii mei știau cine sunt ce-i care i-a adăugat pe lista neagră. Se zvonea în sat că persoana care l-a deportat pe bunicul meu, când a auzit că el revine acasă, a avut așa o frică imensă că bunicul îl va omorî, încât avut stop cardiac. Știa că un fost militar, trecut prin război și lagăr de concentrare nu-i va putea ierta ușor intenționata deportare. Mama îmi povestea că în ultimele clipe ale vieții, bunica, cu o frică enormă, pronunța numele de familie ale celor două persoane care au deportat-o. Eu discutam cu mama despre oroarea prin care au trecut bunicii mei și ne gândeam ce frică a avut în noaptea ceea de vară, apoi până în 1956, o femeie, încât și la sfârșitul vieții își amintea două nume de familie, doi indivizi care i-au stricat viața și sufletul, nu doar ei, dar cred că la mii de oameni.

Mi-i trist să mă gândesc prin ce au trecut acele generații. Sunt multe de povestit, de scris… 😦

Eu întotdeauna am avut o părere aparte despre regimul de atunci și despre simpatizanții acestuia. Îmi amintesc că în școală aveam o viziune diferită la anumite momente din istorie, profesoara de istorie insista mai mult sau mai puțin asupra viziunii ei. Mi-a reproșat odată că eu gândesc cu vreau eu, nu așa cum este ( de parcă ea chiar știa cum este de facto 🙂 ) Apoi cineva a editat o carte și m-a rugat să scriu ceva despre bunicii mei, despre deportări. Am scris un mic articol, când a apărut, am pus cartea pe masă (deschisă la pagina necesară) și i-am zis: Iată de ce eu am altă viziune!

Mereu am vrut dreptate și mintea liberă! La școală, la facultate, la serviciu. Am mai avut de suferit din cauza aceasta, dar îmi place dreptatea, adevărul. Cu părere de rău, deportările vor rămâne pe veci un adevăr amar lipsit de dreptate!

Sursă imagine: timpul.md

19 comentarii

  1. rofstef spune:

    Uneori mi-aș fi dorit să aflu genealogia bunicilor și a strabunicilor, alteori mă bucur că nu știu, pentru că viețile lor nu au fost tocmai așa cum sunt ale noastre acum..
    Sigur, ceea ce trăim noi acum este total diferit de ceea ce a fost în trecut, dar așa cum spuneai – dacă ai un acoperiș deasupra capului, ce pune pe masă și poate și surplus, atunci nu ne dorim decât să ne de-a Dumnezeu sănătate și pace..

    Weekend plăcut, Emilia.!!!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Mulțumesc mult!
      Eu am visul acesta măcar de a-mi schița arborele genealogic. Sper să ,,prind” un pic la bani și să mă ocup de asta.
      Weekend frumos!

      Apreciat de 1 persoană

      1. rofstef spune:

        Mi-ar plăcea să afli lucruri drăguțe despre înaintașii tăi, multă Baftă îți doresc și urmează-ți visul.!

        Apreciat de 1 persoană

      2. Mulțumesc frumos!

        Apreciază

  2. Issabela spune:

    Nu ai cum sa nu vorbești despre un asemenea fapt, ca și despre altele asemănătoare.
    Iar faptul că spui poveștile tale proprii e cu atît mai bun și mai deosebit. E la fel ca atunci cînd știi că s-au stins de o epidemie sute de mii de oameni, dar cînd afli cum a fost de la cineva apropiat e cu totul altceva. Statistica e știință iar omul e om – cînd e.
    O fi istoria manual făcut de autorități pentru predat după, dar mai e și cumul din poveștile fiecăruia în parte, care nu trebuie uitate.

    Apreciat de 2 persoane

    1. De multe ori mă gândesc că istoria ,,oficială ” e foarte departe de cea reală.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Issabela spune:

        … După cum se vede chiar și în cea recentă, din decembrie ’89…

        Apreciat de 1 persoană

  3. ina02s spune:

    Mulțumesc pentru comemorarea, punctarea cat de mica a acestor evenimente ce au lăsat atâta suferință, atâta durere. Au fost deportările din Basarabia în Siberia și n-aș fi știut de nu citeam istoria zilelor respective postate în blog.
    E greu sa nu rezonezi, sa n-ai un punct de vedere, sa nu faci cunoscute ororile comuniste. Trebuie să scoatem la lumină”Raul”, să-l analizăm, sa ne speriem și să ne rugăm „Doamne fereasca-ne!” cum zicea bunica. Toți avem în familie mici drame, dar deportarea, închisoarea sunt orori ce au marcat familiile acelea.
    Istoria adevarata o punem in evidenta noi, cum putem. Important e sa nu lăsăm să se uite. Multă emoție și empatie simpt pentru tine și ai tai. Îmi pare rău că familia ta a trăit acele grozăvii. Te mbratisez cu drag! 🙂♥️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc din suflet!

      Apreciat de 1 persoană

  4. Florin spune:

    În noaptea de 12 spre 13 iunie au început deportările masive din Basarabia în Siberia, Kazahstan. Mă bucur că ați punctat asta.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Jo spune:

    Te doare sufletul de atata nedreptate. Singura raza de soare este intalnirea bunicilor tai in Siberia. Ma bucur mult ca ai povestit istoria lor. Incearca sa-ti amintesti cat mai multe din ce ti-a povestit bunica sau mama si asterne pe hartie. Asa ceva nu trebuie sa se uite.

    Apreciat de 1 persoană

  6. -X- spune:

    Istoria mare, cea adevarata, este compusa din mici povestiri personale.
    Imi place stilul tau literar si cum treci de la un plan al povestirii la altul.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc mult!

      Apreciază

  7. Poteci de dor spune:

    Asta înseamnă istorie, poveştile de viaţă ale oamenilor care au trăit-o, nu ce scrie-n manuale.
    Foarte bine faci că înşiri astfel de povestiri, atât de bine scrise, aici!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc frumos!
      Un început de săptămână reușită îți doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  8. Iosif Greblea spune:

    Îmi cunosc originea dupa tatal meu, înca din anul 1820.
    E bine sa-ti cunosti originea, trecutul, iar radacinile nicicând sa nu le uiti, ramurile sa îsi cinsteasca trunchiul, mladitele sa nu-si uite bitucul, copiii sa asculte si cinsteasca pe parinti.
    Seara buna si o saptamâna cu bucurii si pace în Suflet, draga Emilia !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc mult! Sănătate și numai bine!

      Apreciază

  9. Aliosa spune:

    Bună dimineața, Emilia ! 🙂
    În perioada la care faci referire , ” DEPORTĂRILE” erau pedeapsa pentru OAMENII care NU erau de ACORD cu politica statului represiv de la acea oră ! 😦
    În perioada actuală , pentru a le ” închide gura ” 😦 iubitorilor de ADEVĂR 🙂
    ” statul ticăloșit” NU face DEPORTĂRI , face DOSARE PENALE …………………………
    Weekend plăcut ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s