Proiecții…

Penibil de bine se văd doar proiecții
ale iluziilor inventate de mine
pe loc gol și creier plin de vise.
Culeg firele de nisip ce caută
cu disperare să evadeze în marea trecutului.
Apoi mă zbucium că nu au fost castele,
ci niște mocirlă, un miraj buimatic și laș
care mi-a distrus din fibrele blânde
ale inimii mele, ale tristei mele inimi…
Arunc nisipul! Chiar dacă vântul
mi-l întoarce în ochi, chiar dacă, iarăși,
voi avea iluzia că tot ce-a fost trebuie
de mai văzut odată, de trăit sau deplâns…
Uimitoare ciudățenie decăzută!
Culoarea nisipului arde briza proaspătă
a prezentului jovial și promițător,
apoi reanimează amintirile trecute…
Doar aerul maritim plin de speranțe
vindecă unele răni minore ale gândului…
Uitarea dulce mă încântă până la aspirație!
Simt fiecare secundă ce naște un rid
pe fruntea încăpățânată și dornică
doar de suflet tânăr, fără a mai privi
trupul uluit de timp amar și rece.
Trec printre degete încă niște fire de nisip…
Ele cad fără remușcări, prefăcându-se în trecut…

Sursă imagine: kartinki24.ru

9 comentarii

  1. Prin fanta îngusta a clepsidrei ce masoara scurgerea timpului, doar nisipul arid si uscat se scurge continuu, amintindu-ne ca suntem trecatori, calatori prin desertul umbrelor mortii, spre un loc de relaxare si odihna, din obscuritatea noptii mintii, spre Lumina Divina. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s