E trist să stai în gara vieții…

E trist să stai în gara vieții,

Să priveghezi niște hoinari,

Apoi să treci prin frigul ceții

Și să-ntâlnești copaci bizari.

Nu poți rămâne, iar, nedumerit

Pe banca cea îndepărtată,

Nici gândul nu-ți mai e cumplit

Și ochii nu-s ca altădată…

E monoton să-nvingi tot umbre,

Să cazi-ndărătnic în nămol,

Apoi să arzi în clipe sumbre

Când vântul bate mai domol.

Nu poți să râzi necontenit

De labirinturi și probleme

Un suflet e-n continuu obosit

Dacă-n tortură veșnic geme.

Un lucru onorabil și plăcut

E să te ridici din calendar,

Să-l lași cu totul în trecut

Să nu-ți pierzi viața în zadar.

Odată ajuns, uită gara, și peronul!

Ferm, convins! Mergi mai departe!

Iar de vei părăsi rapid vagonul,

Să-l lași așa cum scrie-n carte!

Sursă imagine: venagid.ru (Gara Feroviară Ungheni)

9 comentarii

  1. rofstef spune:

    Of, off gara !
    Multe marfare ne mai dau elanul vieții peste cap cu scârțâitul lor obositor..
    Cu bucurie inainte, Emilia !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Daa 🙂 Gara și trenul sunt chiar motive ale vieții…
      Mulțumesc mult! O zi luminoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Aila spune:

    Foarte frumoase versuri. Felicitari. O duminica binecuvantata!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Mulțumesc mult! O zi frumoasă și liniștită!

      Apreciat de 1 persoană

  3. vorbeinzadar spune:

    Ce frumos ai scris!
    Felicitări!
    Offf..
    De-ai știi tu ce înseamnă,
    S-aștepți pe o bancă într-o gară,
    Cu sufletul și trupul ostenit,
    Iar de atâta dor și îndoială,
    Să te transformi precum peronul, incremenit
    Iar zilele de asteptare, trecute în calendar
    Să fie șterse, sau măcar
    Trecute la rebuturi, la zile în zadar
    Apoi să îți dorești să urci intr-un vagon
    Și să străbați cu el întreagă lume
    Să depășești și stratul de ozon
    Numai sa uiți de tot, să-ți uiți și propriul nume…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Poteci de dor spune:

    Te felicit, Emilia! Superbe versuri!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Iosif Greblea spune:

    E trist prin garile vietii când esti singur,
    Iar asteptarile sunt lungi si monotone.
    Însa esenta vie, iarna e închisa-n mugur,
    Iar primavara explodeaza-n flori mignone..
    O saptamâna binecuvântata, cu pace, bucurii si inima înviorata, draga Emilia !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s