Sărbători luminate!

Paștele este o sărbătoare specială pentru mine. Toată viața, această zi a fost întâmpinată cu nerăbdare alături de oameni dragi. În fiecare an ne adunam toți la bunici unde ne pregăteam să întâlnim Învierea Domnului. Făceam curățenie, coceam cozonaci și bunica își facea griji enorme din cauza aluatului, sau a focului din cuptor, de aceea, eram toți ,,ca pe ace” până vedeam că totul a ieșit bine. În fine, venea și dimineața zilei de duminică. Toți ne așezam la masă, eram împreună, eram ,,noi, ai noștri „.

Odată fiind copil ( posibil chiar adolescentă) ,,m-am prins” la un gând. Care? O să vă zic.

Era într-o sâmbătă, ajunul Paștelui. Am ieșit din camera mea ( unde mă opresc de fiecare dată când plec la bunici) și m-am îndreptat spre bucătărie. Deschizând ușa am surprins așa ceva: bunica îi spunea ceva bunelului, el doar tăcea și era cam trist ( de fapt, la fel ca bunica), mătușa se tot plimba prin cameră în căutarea unor farfurii, iar părinții mei se certau ( așa au fost mereu, cam ,,certăreți”), în timp ce mama plângea și ,,împletea” sarmalele. Nu am fost surprinsă de așa ,,tablou” eram copilul obișnuit cu situații diferite, însă destul de conștient cum ar trebui să fie în mod ideal ( măcar și normal dacă nu ideal). M-am oprit în ușa și m-am gândit: Sunt atât de fericită că suntem toți împreună, vii și sănătoși! Cu părere de rău, vor fi și vremuri când nu vom mai fi toți. 😦 Aveam o frică enormă. Nu puteam să îmi închipui că aș putea pierde pe cineva, că bunicii ar putea trece în neființă. Eram fericită că oamenii dragi mie sunt vii, că suntem împreună, indiferent de circumstanțe și caracterul părinților mei.

Au trecut ani, bunicul meu nu mai este printre noi. Nici Paștele nu-l mai întâmpinăm ca altădată, totuși, e un pic altfel. Acum s-a adăugat și carantina. Sunt acasă, la părinții mei, departe de bunică și mătușa, însă, măcar cu ei, la fel de incapațânați ca în tinerețe, dar un pic mai puțin ,,certăreți” și mai bătrâni cu vreo douăzeci de ani . Nici eu nu sunt fetița cu sufletul plăpând, dornic de un un ideal imposibil în lumea efemeră și perfidă. Totul trece… Noi ne trecem… Rămâne doar această sărbătoare ce îți răvășește sufletul și gândul. Începi să cauți mai mult spre Cel de Sus, dorești să-ți păstrezi inima cât mai întreagă, accepți mai ușor viața cu tot cu oamenii care o ,,intersectează”, prețuiești numeroase valorile profunde și iubești mai mult oamenii, mai sincer, însă altfel, fără așteptări și ,,expunere directă ” la ,,efectele adverse”.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a trezit și astăzi, că mi-a oferit șansa de a sărbători Paștele și în acest an.

Vreau să vă doresc tuturor Sărbători frumoase, liniștite, alături de oameni dragi sufletului! Fie ca fiecare zi din viață să vă aducă doar clipe minunate, surprize plăcute, gânduri senine și mântuire, iar lacrimile să fie doar de bucurie și pocăință în fața Domnului!

Să vă aibă mereu Dumnezeu în paza sa!

Hristos a înviat!