E vremea lalelelor galbene ce mor

Din gloria clară a dezamăgirii mele

Încă mai cred, totuși, într-un zbor

Și-n liniștea venită din praf de stele.

            E timpul deșertului foarte suspect

            Nu pentru mine, pentru măscărici

            Ce-mi caută atent un punct defect

            Ei cred: ,,Călcând pe alții – te ridici!”

E vremea singurătății ce respiră

Și a suspinului din colț de gând,

Iar măscăricii încă mai aspiră

Să-mi vadă sufletul urlând.

            E timpul unor ani mai noi

            Spălați de lacrimi și de pătimire

            Când spun: Eu nu mai sunt ca voi!

            Lăsați-mi libertatea de neștire!

E vremea unor fire de nisip rebel

Ce nu mai curge-n marea tuturor,

Dar construiește-un altfel de castel

Căci mult s-a tot rănit de al prostiei spor.

            E timpul să îmi mai lăsați în pace

            Trăirile dorite de-adevărul pur,

            Acum nici cumpătarea nu mai tace,

            Eu minciuna nu mai pot s-o `ndur!

Sursă imagine: pinterest.com

Alătură-te conversației

10 comentarii

  1. EU (C)red ca virusul ales, ÎN corona T,
    „mag” frumusel, emancipat, bogat si îngâmfat,
    din Rasarit la mamaliga cu greata s-a uitat,
    scârbit de-a sa culoare de turcesc …rahat,
    facu stânga-mprejur, spre un luxos restaurant …

    O zi si o saptamâna, învesmântata în iubire, pace si Lumina divina, draga Emi !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: