Pseudonim vs nume real?

Am o dilemă: publicând scrierile mele să semnez cu numele meu real sau cu acest ( pe jumătate ) pseudonim drăguț: Emilia Wonc? Sau să utilizez doar prenumele și patronimicul?

Odată ce creasem acest blog îmi dorisem un pic de așa-zis anonimat. Cei versați în psihologie nu începeți să vorbiți despre: persoana care a dorit ca altă persoană să își exprime emoțiile pentru a reduce din problemele nu știu care, pentru nu știu ce etc, etc. Nu e așa. Nu mi-am dorit niciodată publicitatea sau ca numele meu să fie ,,la vedere”. Cred că acest lucru e de prisos pentru un om. Însă mi-am dorit să scriu. Demult am vrut asta. Nu am avut curaj, dar poate e o modestie ascunsă ( chiar dacă aceste cuvinte nu prea arată modest 🙂 ). După ce am intrat în viața blogului, am respirat un pic ușurată: scriu pe blog, pot să nu mai public nicăieri, am ,,colțisorul-atelier”. Însă după ce am văzut că unii ,,se inspiră ” prea minuțios de la mine, am înțeles că trebuie să acționez cumva, în sensul că trebuie să mai public, nici nu știu, cumva ,,din umbră ” cu pseudonim, însă totuși să fie acolo creierul meu, ,,condeiul” meu, persoana mea. Nu e deșertăciune, nici nu vreau să cad în capcana mândrie , trufiei sau ale altor patimi și păcate. De fapt, acesta e încă un argument al firului de modestie.

În fine, dilema a creat marafoane în mintea mea 😊

Problema ,,să particip la concursul organizat de SuperBlog sau nu ?” e un pic mai mică. Cred că nu mă decid nici de acestă dată. Am și eu încăpățânare de scriitor ( măcar de scriitor în devenire) 😊: nu îmi place să scriu la comandă , adică scriu ce vrea doar sufletul meu. Cam acest argument învinge.

31 de comentarii

  1. Poteci de dor spune:

    Fă aşa cum crezii tu că te simţi mai bine. Eu n-aş putea scrie la fel dacă aş scrie cu nume, prenume, poză. Nu ascund nimic, nu sunt altceva decât o femeie care se simte copil. Dar nu aş mai fi atât de relaxată.
    Pe vremuri glorioase, o doamnă stimabilă din blogosferă a început să trimită mailuri celor care comentau pe un blog pe care scriam iniţial că sunt bărbat şi să aibă grijă. Îţi dai seama ce actor bun sunt dacă am reuşit să prostesc atâia oameni inteligenţi timp de 8 ani?
    Apoi altcineva, pe blogul ăsta, o doamnă pe care o respectam şi m-a durut de am înnebunit atunci, că dacă n-am nume şi prenume nu mai prezint încredere. Încredere că ce? Nu vând nimic, nu cer nimic, nu promit nimic. De ce e nevoie să-mi arăt buletinul?
    Sunt reviste care acceptă pseudonim. Unii au şi cărţile publicate cu pseudonim. Deci alegerea e a ta şi fă aşa cum te simţi tu mai bine.

    Apreciat de 6 persoane

    1. Poteci de dor spune:

      Ioi, crezii are doi i din grabă, scuze!

      Apreciat de 1 persoană

      1. Emi WONC spune:

        Nu-i nimic, greșeli tehnice. Eu mii de greșeli de acest gen comit 🙂 sigur, spre marea mea rușine 🙂

        Apreciat de 1 persoană

    2. Emi WONC spune:

      Cred că voi lua pseudonimul, numai că mă gândesc în caz de ,,ceva” cum aș putea demonstra că sunt eu sub acest pseudonim.
      Știi, dragă Potecuță, eu nu prea eram pregătită de așa ceva, adică pseudonime, gânduri despre ,,cum să te descurci în caz de plagiat” sau ,, necesitatea numelui real” etc. Pentru mine blogul a fost inițial un joc de-a ,,Hai, mai scrie câte ceva! Nu-ți atrofia inspirația”. Dar acum parcă e ceva mult mai serios. Și chiar le mulțumesc celor care ,,inspirându-se” de la mine, m-au trezit la viață 🙂 cum nu ar suna de oximoronic: viața reală din spațiul virtual 🙂

      Apreciat de 2 persoane

      1. Poteci de dor spune:

        Stai puţin. Nu e nevoie de nume real pentru a demonstra un plagiat. Că aşa oricine poate face un blog şi să scrie Ion Popescu la nume şi de fapt acolo să scrie Mitică Potopopescu. Tu publici aici, ai parola blogului, ai mail pentru blog, cu parolă, nu mai e nevoie de nimic să demonstrezi că eşti tu. Şi nu e nevoie. Dacă poţi demonstra plagiatul, şi normal că poţi, nu mai trebuie demonstrat că tu, cea din buletin, ai scris. Deci pseudonimul nu e o piedică-n calea asta.

        Apreciat de 2 persoane

      2. Emi WONC spune:

        Iți mulțumesc mult pentru sfaturi!

        Apreciat de 1 persoană

      3. Issabela spune:

        Eu sînt pentru numele real, cum se și vede. Dar accept orice cît e ce trebuie, iar cu demonstratul, pe lîngă ce-a zis Potecuță, n-am citit și mai departe încă, mai sînt multe, ip-ul, data publicării inițiale etc… poți dovedi în… ultimă instanță, nu îți face griji 🙂 Doar să vrei și să merite, susținători ai.

        Cît despre Potecuță… :)))) mă gîndesc ce romantic ar fi să fie bărbat și rîd de nu mai pot, deși m-aș mira continuu de atîta (totuși) sensibilitate masculină… :)))

        Apreciat de 2 persoane

      4. Mulțumesc pentru susținere! Sper să fie într-un ceas bun cu pseudonimul 🙂
        Prima oară când ,,atestasem” blugul Potecuței mă gândeam dacă scrie un bărbat sau o femeie și anume sensibilitatea cuvintelor m-a făcut să-mi dau seama că e creația unei doamne sau domnișoare. Parcă bărbații sunt un pic mai reci, în pofida talentului sau a sensibilității pe care o pot avea.
        Cu toate că Adrian Păunescu a scris niște versuri care, poate, nici o femeie nu le-ar fi putut scrie atât de profund.

        Apreciat de 2 persoane

      5. Issabela spune:

        Cu drag 🙂
        Și cînd sînt calzi sînt prea sofisticați :))

        Apreciat de 2 persoane

      6. Poteci de dor spune:

        Fetele mele dragi, m-ați emoționat și m-ați făcut să râd în același timp. Eu nu am nume și poză, dar chiar sexul nu l-am ascuns, tot timpul am zis că-s femeie. Știu că știți, zic și eu. 😀
        Acum: presupunem că nu mă credeți, că na, eu pot spune orice. Repet: doar presupunem, oare e posibil ca cineva să poată menține asta 8 ani? Nu ar fi caz patologic? Nu știu, vă întreb la modul general, că și Crista a scris recent ceva despre o dezamăgire a ei și eu îi ziceam că e imposibil ca o femeie să se dea bărbat până te convinge să ieși la întâlnire. Sau invers.
        Și în comentarii, și în texte, peste tot să reușești să joci acest rol? Hmm, e de studiat.
        Seară bună vă doresc și vă mulțumesc încă o dată!

        Apreciat de 2 persoane

      7. Issabela spune:

        :))))) corect, indiferent de orice altceva, ți-ar fi scăpat o variantă masculină a vreunui adjectiv, ceva… Bine, acuma, sincer, nu știu cum e cu cei trans :))))) sper să rîzi în continuare, îți doresc din suflet noapte bună 🙂 ❤

        Apreciat de 1 persoană

      8. Poteci de dor spune:

        Issa, asta cred că s-a mai întâmplat. Dar dacă am fost încântat şi bucuroasă în aceeaşi propoziţie înseamnă că-s ameţită, nu nehotărâtă 😀 😀 😀
        Să ai o zi cât mai frumoasă!

        Apreciat de 2 persoane

      9. Issabela spune:

        :)) zi frumoasă vă doresc și eu vouă!

        Apreciat de 2 persoane

  2. Jo spune:

    Potecuta – cum am vazut ca o alintati 🙂 – are dreptate. Este obisnuita practica de a publica sub pseudonim. Daca o sa ai la un moment dat un contract cu o editura, contractul lor STAS prevede acest lucru. Nu stiu, insa, care-i situatia cu publicarea online pe wordpress. La o adica ai putea dovedi ca site-ul a pornit din calculatorul personal. Eu as ramane la pseudonim.

    Apreciat de 3 persoane

  3. Jo spune:

    Una din cunostintele intamplatoare de pe internet la dreapta publica poezii pe WordPress, iar in josul poeziei are semnul acela de copyright. I-am aruncat o intrebare, sper sa inteleaga ce vreau de la ea si sa doreasca sa-mi raspunda. Cred ca ceva de genul asta ti-ar trebui si tie. https://wordpress.com/read/blogs/164861895/posts/153 Adica © Emilia WONC. Daca tot vorbim de alegerea unui pseudonim, eu votez pentru Emilia. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Emi WONC spune:

      Tehnic, deocamdată, nu știu cum aici pe blog să utilizez acel semn 😦 sper să găsesc o soluție.
      Ok, oricum sunt Emilia, e problema în Wonc 🙂
      Sa il las ? 🙂

      Apreciază

      1. Jo spune:

        E cool ca pseudonim. Mie imi place. Ziceam de Emilia vs. Emi. Eu prefer Emilia WONC

        Apreciat de 1 persoană

      2. Emi WONC spune:

        Mulțumesc!

        Apreciază

      3. Jo spune:

        Pana ne lamurim cum sta treaba, ce-ai zice daca ai da un copy/paste (pun intended 😀 ) la chestia asta: © Emilia WONC Adica copy, paste in josul unui articol/poezie si bold. Sa vedem cum arata….

        Apreciat de 1 persoană

      4. Emi WONC spune:

        Voi încerca.

        Apreciat de 1 persoană

      5. Jo spune:

        Mi-a raspuns Meera. Sunt atehnica asa ca nu pricep mare lucru, dar se pare ca foloseste un app. Raspunsul ei: About © Meeradaesil
        I use this Mark on MIRAKEE (app) so, from there I directly share it. Daca ai un prieten inginer care sa-ti traduca asta… 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      6. Mulțumesc 🙂

        Apreciază

  4. Aila spune:

    La Superblog participi doar cu numele si prenumele real deci ca in acte. Pe blog poti continua cu pseudonim. La publicatii cand trimiti emailul cu poezia precizezi ca tu te semnezi cu pseudonimul respectiv dar numele tau este…….

    Apreciat de 1 persoană

  5. Florin spune:

    Nume, pseudonim, patronimic?
    1. Românii nu folosesc patronimic, eventual inițiala tatălui. Din câte știu este doar un obicei rusesc, poate greșesc. Oricum, fără asta.
    2. Organizatorii SB trebuie să cunoască și ei prevederile GDPR. Asta presupune că n-au dreptul a difuza public decât ceea ce permiteți expres dvs. Dacă nu cunosc asta, le-o impuneți (de obicei, în România, nu prea funcționează nimic fără să te stropșești nițel). Pe de altă parte n-=au dreptul la o altă selecție a participanților decât pe criteriile pe care chiar ei le-au publicat. Ar trebui să fie mai destupați la minte, dar … De altfel, nici autorii blog-urilor nu sunt toți, presupun că ați constatat alunecarea spre FB.
    Cum sunt un reclamagiu notoriu, vă ofer asistența mea moca. Amenzile GDPR depășesc cuantumul cumulat al premiilor oferite de ei.
    Cu privire la SB, uitați-vă la ce scrieți dvs. și la reclamele de acolo. Dacă vreți s-o luați ca pe o provocare, nu știu dacă merită oricum ați interpreta provocarea. Vă argumentez:
    a. Subiectele/rețetele sunt foarte înguste, supărător.
    b. Premiile sunt mici. Șansa sponsorului este ca, între paginile primite (asupra cărora au drepturi legale) pot găsi o idee mică foarte valoroasă. Adică, pot primi o idee moca. Citesc cu plăcere un blog al unui autor/textier/scenarist de advertising. Cred că este foarte bine plătit. Dacă vă simțiți tare în această direcție, contactați-i direct pentru un job. Veți împleti plăcutul cu utilul. Credeți-mă, nimic nu este mai plăcut decât să-ți practici hobby-ul câștigând lovele.
    Acum, cântăriți dvs. dacă merită efortul SB. Eu m-am decis deja mai demult.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Îmi cer scuze, dar nu știu din ce cauză abia acum mi-a apărut comentariul dumneavoastră.
      Da, ,,patronimicul” e mai specific pentru ruși (ei au versiunea lor cu sufixe pentru masculin și feminin) , însă am văzut că la români la fel există prin acte inclus și prenumele tatălui, nici nu are cum altfel.
      Cât despre SB, văzusem că e mai mult vorba despre ,,crearea publicității”. Nu cred că ar fi o problemă, dar nu îmi place să scriu la comandă, cam un pic mă deranjează faptul că ar trebui să scrii la comandă. Bine, dacă ar fi o temă generală, din viață. Dar așa, scrie despre ,,impecabilitatea” firmei cutare. Da cum să scriu dacă eu nu cunosc cum este într-adevăr? Nu știu, cred cî trebuie să mă învăț a scrie sau a lăuda chiar și ceea ce nu cunosc 🙂 Și premiile chiar nu sunt atât de mari, însă cât de mulți pretendenți sunt.
      Nu cred că ei ar oferi un job unei persoane simple, cu un blog mai ,, retras” care nu face parte din ,,valul” celor cu renume.

      Apreciază

      1. Florin spune:

        1. Deja am observat că v-ați schimbat de două ori ID-ul. NU TREBUIE să vă supuneți niciunei presiuni. Ignorați-i sau sictiriți-i pe cei ce vor să vă impună ceva, ORICE.
        2. Cu privire la „provocare” trebuie să cântăriți singură dacă merită.
        3. Cu privire la posibilul job – nu are nici o legătură cu SB. SB nu face decât să vă sublinieze poziția slabă, nu cred că a propulsat pe cineva în advertising vreodată.
        4. Dacă credeți că aveți inspirație pentru așa ceva, trebuie să fiți textier și scenarist în același timp, cu idei trăznite și atractive:
        – Analizați reclamele care se difuzează. Care vă place mai mult? Care-i mai originală, mai șocantă?
        – Dacă vă vine vreo idee, sunt doar max. patru firme serioase de advertising (nu e vorba de cei care le difuzează, ci de creatori), făceți-vă o mică strategie care să vă protejeze puțin ideea și prezentați-o. Nu are nici o legătură/valoare blog-ul.
        Puteți avea succes din prima sau dintr-a zecea. Nu veți avea de la început un job de vârf. E greu ca oriunde în altă parte, în afară de bugetari. La ultimii vă trebuie doar pila potrivită.
        Ceea ce publicați dvs. pe blog acum n-are nici o legătură cu reclamele. Acestea necesită ceva prompt, penetrant, sugestiv, iritant, amuzant, ȘOCANT. Trebuie să suscite atenția unui om plictisit.
        Vă pot da câteva exemple (e doar gustul meu): reclama cu „Nu mă-nebuni, nea Nicu?” (veche), setul de vreo două-trei cu Dorel, reclama la McDrive cu două fete și o imitație de cotcodăcit (recentă), poate „Mereu e doar McCombo” (două versiuni).
        Blogger-ul despre care v-am scris a început de jos, scrie bine, extrem de acid politic, uneori cu un ton extrem de sictirit. Deși călătorește de plăcere prin toată lumea (așa am ajuns să-i citesc blog-ul – este o pasiune comună, dar eu nu-mi pot permite același nivel, deși am văzut jumătate de lume, din Antarctica în Norvegia), nu are o viață de invidiat. Nu cunosc la ce reclame a participat. A început cu ziaristică.
        Experiența mea este că, dacă ai o muncă creativă, dacă o practici ca pe un hobby (îți ocupă cam tot timpul deși doar 2-3% este „poezia”) poți avea max. trei idei cu adevărat originale pe an.
        Dați-mi o adresă mail sau contactați-mă la CONTACT (e același lucru). Vă răspund în particular cu mare placere.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Vă mulțumesc mult!

        Apreciat de 1 persoană

  6. ioansperling spune:

    Nici eu nu as putea scrie la comanda! In rest pseudonim sau nu ce conteaza?

    Apreciat de 1 persoană

  7. artsuflet spune:

    …Interesanta intrebare. Am început să mă întreb si eu pe mine de ce am ales sa imi numesc blogul Artsuflet in loc sa imi expun numele real. Si cumva am gasit răspunsul la intrebare. Scriind despre anumite întâmplări din viața mea și despre suflete care au trecut prin inima mea, am preferat sa raman cumva ascunsă în spatele pseudonimului Artsuflet. Cred ca am mai mult curaj sa scriu in spatele unui pseudonim decât dacă as fi afisat numele meu real.

    Apreciat de 1 persoană

  8. ecoarta spune:

    Habar nu am cum e mai bine! Sau e bine cum te simți tu să te semnezi! Da, este numele meu, semnez aşa, am şi explicat de ce Aura sau Aurora, dar nu dau sfaturi nimănui. Insă a avea „n” pseudo- nume este ceva normal astăzi, mai ales pe IG. Ce nebunie e acolo, greu de spus! Nu intru în amănunte!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s