Mă pierd în valul existenței…

Mă pierd în valul existenței pripite

Și-mi pare sumbru jucăușul curcubeu,

Mai tot flirtez cu niște clipe ostenite

Și foarte grele, ca inelele lui Prometeu.

Mă-ndreptățesc ușor cu un amurg

Ce tremură nebun știind de răsărit

Când raze peste Ieri șiroaie curg,

Uitând capricios de suflet dezgolit.

E-un gând suprem venit din agonie

Care-a zvâcnit mai amplu decât ieri

Pentru-a simți dorința cea zurlie

De-o libertate ce nu poți s-o ceri.

E melodie a inimii înfrânte mai demult

Ce caută un ritm amenințat de toți,

De cei ce s-au pierdut într-un tumult

Din care să ieși nu vrei și nici nu poți.

Mai zăbovesc puțin într-un prezent

Făcând bucăți momentele pierdute

Pentru-a salva ușor un viitor dement

Din mreaja viselor corupte și tăcute.

Sursă imagine: copilul.ro

4 comentarii

  1. Iosif Greblea spune:

    Exista un reper universal ce nu apune,
    O Cale-ngusta, dreapta care urca-n sus.
    E Adevarul Unic si etern venit în asta lume
    Cuvântul Domnului si Regelui Hristos Iisus… !

    O seara binecuvântata si sublima, învesmântata în Lumina lina, draga Emilia !

    Apreciat de 2 persoane

    1. Emilia WONC spune:

      Mulțumesc mult! O zi frumoasă să aveți!

      Apreciază

  2. Poteci de dor spune:

    Aş da mai multe like-uri pentru cât de mult mi-a plăcut, că sunt inutile cuvintele.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Emilia WONC spune:

      Iți mulțumesc din suflet!

      Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s