Astăzi cam mult m-am dedicat scrisului. Ziceam: Bine, îmi ajunge pentru azi! Mai las calculatorul și blogul. Nu mai scriu nimic, nu vreau să abordez probleme, chestii, mă voi dedica mai mult versurilor, însă deja de mâine. Când colo, dau peste un articol. Titlul ,,mi-a sărit în ochi”. Am aruncat o privire peste acea scriere și mi-am pus întrebari de genul: Oare sunt ,,de modă veche” și nu înțeleg ceva? Poate eu exagerez cu ,,limitele” dintre ,,personal” și ,,public”… Nu știu…
Având în vedere că printre urmăritorii mei sunt și femei, și bărbați, cred că vor fi opinii din partea ambelor ,,tabere” (dacă aș putea zice așa).
Ok, să vă zic ce mi-a provocat mulțimea de întrebări. Nici nu știu cum să zic… Aș dori așa, mai voalat, mai delicat cumva… Nu îmi plac aceste teme, dar fie! Vă zic!
Am atestat pe net articole în care multe femei încep să descrie experiențele lor din sala de nașteri sau ceva și mai delicat: ,,problemele” cu care se ,,ciocnesc” femeile (nu e vorba de salariul lunar al soțului 🙂 ) Apropo, articolul peste care ,,am dat” eu astăzi era un fel de ,,odă” ale acestor ,,chestii” tipic feminine. Serios vă zic! Și maniera în care a fost ,,contemplată” acea scriere… Of! Ce să zic? Nu sunt de ,,vechimea” unui anticariat, dar oricum nu prea înțeleg ceva: Trebuie asta? Sunt articole științifice în care medicii explică totul, există consultații online, mai avem și mame, surori, prietene cu care ne ,,schimbăm” foarte delicat cu replici despre ,,problemele” cotidiene ale unei femei: de la ,,inițierea” în viața de femeie, până la apariția bebelușilor. Oare ar trebui fiecare dintre noi să scrie articole în care să abordeze aceste teme pentru a oferi detalii extrem de personale? Nu știu! Nu înțeleg și nici nu vreau să înțeleg! Știu doar că totul are o limită, mai ales ce ține de viața personală – personală (deja nici nu știu cum să-i mai spun, ca să mă exprim cât de personală e).
Apoi mai sunt și ,,fragedele” mămici care se pronunță pentru prezența bărbaților în sălile de naștere. Și mai mult ca atât, mai să nu participe și ei la acest proces 🙂 cu argumentul: Au participat la conceperea bebelușului, hai să-i ,,încadrăm” și în ,,etapa” din maternitate. La urma urmei sunt și bărbați între bărbați, unii mai sensibili, alții mai ,,căliți” de viață, unii au o relație mai apropiată cu femeia lor, alții sunt ,,apropiați” doar în dormitor, în viață și în suflet mai puțin… În fine, să ne imaginăm că o femeie însărcinată, foarte emotivă, naivă și sensibilă citește vreun articol în care o ,,fragedă” mămică scrie despre obligația bărbaților de a asista la naștere… Și ce face ea, emotiva? Începe să-și tachineze bărbatul. Dar dacă e și el la fel de emotiv? Sau pur și simplu are alte ,,opinii” fiind ori sensibil, ori sceptic, ori chiar bădăran…
Cu siguranță, totul e de la caz la caz. Sunt de părerea că sunt chestii care sunt foarte intime și nu ar trebui să le ,,afișăm” și încă să le mai ,,scriem cu litere mari” peste tot.
Acum cu netul acesta lumea deja postează și când merge la baie. Oare e necesar și asta? 🙂 Cu siguranță nu! 🙂 Intimul intim să rămână!
Sursă imagine: eva.ro
