Și asta va trece…

Și asta va trece… De-i bine, de-i rău…

De-i început, de-i sfârșit sau continuă luptă.

Nimic nu rezistă, valul vieții mai spăla din ani,

din tristeți, din orgolii, nenumărate conflicte…

Nici gândul nu se potrivește trecerii…

E vorba doar de timp, de suflet…

Și asta va trece… În humă, în uitare…

Și rana sângeroasă, cândva, se va vindeca.

Aici ori acolo, oricum are finalul ei.

Arginții se prefac în pulbere peste noapte.

Însă mai pot avea ei vreo valoare

dacă sufletul e putred și trupul e neputincios?

Nu poți cumpăra sănătatea, moartea, iubirea…

Nu le poți lua în chirie pe-o viață…

Trăirea sinceră e cheia spre lumină

și duhul smerit, plin de speranță e calea

spre un Dincolo, spre Eternitatea frumoasă.

Totul se spulberă într-o zi… Și bucuria, și nenorocirea…

Nimic nu e veșnic decât însăși Veșnicia.

Totul e pulbere și patimă dementă.

Un vis despre abis, o lacrimă și-o pocăință,

O candelă aprinsă, un gând:

Și asta va trece… doar suntem pe pământ.

Sursă imagine: noi.md

Va veni și-o zare de căldură…

Pătrunde frigu-n oase și se stabilește acolo,

adormind o zare de căldura…

Se umilește inima pășind pragul tristeții…

Apoi se acoperă pripită cu o speranță

ce aburește undeva, departe, spre orizonturi…

Trupul este încordat în bătaia vântului puternic,

nu poate păși peste rutina minții…

E frig, e trist, e zădărnic, e disperat și naiv.

Nu rostește decât vreun crez ce îi va aduce soarele

în viață, sub piele, în minte, în gânduri…

Se așteaptă o primăvară frumoasă,

așa cum nu am mai văzut și nici nu am simțit …

Va veni și anotimpul emoțiilor calde

care ne va hrăni cu dorința de viață neîncetată!

O nouă zi. Un soare…

O nouă zi. Un soare. Valuri noi. Priveliști izgonite de urât.

Niște clipe trecute. Speranță din cenușă.

Un drum în față. Un sfârșit în spate.

Regrete absente. Amintiri uitate.

Filă nouă a minții. Gânduri dincolo de bordul relevanței.

Suflet pregătit pentru destin.

Năzuința ideii. Un crez. O nădejde.

Privire spre țărm. Orizont apropiat.

Trecut șters. Prezent împăcat. Viitor sperat.

O dimineața a vieții. Naufragiu evitat.

Oboseală a cugetului. În rest – liniște totală.

Zbucium uitat. Soartă așteptată.

O nouă zi. Un soare. Lumină…

(În poză e Dunărea dimineața. O priveliște extraordinară.)

Aș vrea să-mbătrânim împreună…

Aș vrea să-mbătrânim împreună,

să vedem cum trece viața prin noi…

Nu mă deranjează nici firele tale cărunte,

precum și tu rămâi indiferent la ridurile mele proaspete…

Sunt sigură că vom rămâne mereu copiii

care iubesc naiv sinceritatea…

Pe cer mai văd și niște nori mâhniți…

Sunt anii care vor cerne fulgi peste frunțile noastre…

Sau va ploua cu necazuri, iar noi ne vom adăposti,

ținându-ne strâns de mână,

sub umbrela speranței născute

în credința neclintită că vom rămâne

împreună pe veci, chiar și dincolo…

Nu știu părerea ta, dar eu nu am nimic împotriva

unui epitaf comun, pe care ni-l vor dedica,

peste veac, urmașii urmașilor noștri…

Sursă imagine: liveinternet.ru

Răspuns la provocare

Mi-a plăcut provocarea lui Ștef, deci ,,să mă dau și eu cu părerea”.

1. Dumnezeu – Ce înseamnă pentru tine, cum înțelegi tu ? (Fără influența doctrinei religioase, strict părere personală)

Dumnezeu este Tatăl nostru, Creatorul care ne este mereu alături și ne iubește. El este speranța noastră, Totul nostru.

2. Ce este pentru tine Luxul ?

Ceva ce nu are nicio importanță în viață. Sinceră să fiu, nu îmi place acest cuvânt. Îmi place Fericire, Credință, Iubire, Liniște etc. Luxul este un cuvânt al bogaților fără minte care mai cred și în veșnicia acestui cuvânt 🙂

3. Animal de companie – Cățel, Pisică sau altul, care ?

Pisică. Și nu una oarecare, dar cât mai pufoasă și durdulie 🙂

De fapt, îmi plac și iepurașii, dar la fel, cât mai pufoși 🙂

4. Dacă ai avea un băiețel și o fetiță, ce nume le-ai da, de ce ?

Din copilărie am decis că dacă voi avea o fetiță- va purta numele meu, iar dacă voi avea un băiețel- numele soțului.

Ziceam odată în prezența bunicăi mele că voi avea o fată și va fi la fel Emilia, iar bunica tot făcea glume pe seama mea: Da, da, să nu se piardă sămânța 🙂

Dacă e să vorbesc la general, cred că trebuie de dat copiilor nume simple, tradiționale și cel mai important- de sfinți. Și nicidecum nu trebuie copilul să aibă câte 2,3,4 nume. Unul – serios și pe-o viață.

Dacă aș avea băieți gemeni, cu siguranță ar fi Mihail și Gavril.

Alte nume care aș da copiilor mei ar fi: Magdalena, Nicolae.

Cred că toți viitorii părinți ar trebui să înțeleagă că omulețul venit pe lume are nevoie de un nume creștin și cum zicea străbunica mea : ca toată lumea să aibă posibilitatea de a pronunța corect numele.

5. Dacă ai fi ales președinte pentru un mandat de 5 ani, ce schimbări ai aduce pentru țara ta ? (Minimum 3 exemple)

Niciodată nu am dorit să fiu președinte și nici măcar să am vreun post de conducere. De ce? Cu cât mai multă putere ai, cu atât mai multe ispite și, respectiv, din cauza că în jurul tău sunt atâția oameni, implicați în atâtea ,,combinații ” volens-nolens trebuie și tu să ,,intri în joc”.

Aș dori să fiu președinte doar într-o lume utopică, unde există doar binele și adevărul, iar toată lumea se înțelege de minune și nu poate provoca niciun rău.

E foarte greu să fii om de treabă și să fii președinte. Iți distrugi sănătatea pentru o muncă sisifică.

6. Spune trei motive pentru care nu ai pleca din România !

Pentru mine și Republica Moldova, și România sunt o parte din suflet, dar nu știu dacă în ziua de astăzi putem avea un trai normal la noi acasă. Patria, limba maternă, tradițiile, le vom purta în inima noastră și în sângele nostru oriunde nu ne-am afla, pentru ca în orice moment să putem reveni la vatra noastră strămoșească.

7. Ești condamnat/condamnată la închisoare pe nederept, dar ai dreptul la replică în fața instanței. Ce spui în apărarea ta ?

Doamne ferește de așa ceva! Nici nu vreau să îmi închipui! Mai ales cu ,,dreptatea” din Basarabia și România…

8.Vei fi dus intr-o junglă și ai dreptul doar la trei obiecte să iei cu tine, care sunt alea ?

Telefonul mobil (dar sper să fie și conexiune 🙂 ) ca să pot cere ajutor, un cuțit și brichetă ( măcar un pic de foc să fie 🙂 )

Cel mai bine ar fi să pot lua o persoană cu mine, să nu fiu chiar singură, unde sunt două rațiuni e mai bine 🙂

9. Te iubești pe tine ?

Cred că nu prea 😦 Dacă m-aș iubi, aș exclude mai cu îndrăzneală din viața mea oamenii toxici.

10. Ganduri pentru 2020

Să dea Domnul să fim toți sănătoși, deoarece sănătatea e cea mai importantă, să nu cădem în deznădejde, să avem în preajmă doar Oameni Adevărați și mereu să ne aibă Dumnezeu în paza sa!

Gene-nghețate…

Lipsă de timp și lipsă de gânduri…

Viață pripită în nedumerire terestră

și licoarea speranței într-un colț de inimă,

doar atât mai rămâne din ceasuri trecute…

Gene-nghețate în sânge fierbinte

și-un cod dezmembrat într-o herghelie de idei…

Urmări așteptate sau un început nesfârșit

te pândesc fără hodină în straie din clipe,

apoi te bucură sau îți întristează anii…

Depinde cum vezi infinitul din vaste cărări

sau din viața care va veni vreodată…

Important este doar focul ce trece

prin vene, prin suflet, prin emoții frumoase…

Iar frigul rămâne acolo, în gene

și în trecutul ce se vrea uitat…

Nerecuperat, decapitat, tratat și nicidecum contemplat,

de parcă ar fi prezent ori viitor…

Sursă imagine: vetfaktor.ru

PREȚURI…

Am zis de la ,,începutul” blogului că nu voi face aici politică, nu voi scrie nimic despre această ,,problemă” veșnică. Nici acum nu voi scrie despre ea, doar voi ,,povesti” despre prețuri și salarii. Până acum m-am ,,adaptat” și eu cumva la ceea ce este la moment. Azi, după ce am revenit în ,,capitală” după Sărbători (de fapt la noi mai urmează și Crăciunul) am trecut pe la magazin. Ah, da! Am uitat să menționez faptul că din 1 ianurie la noi s-au majorat prețurile la călătoriile interurbane. ,,Majorat” e un ,,diminutiv” pentru aceste schimbări, prețurile au crescut considerabil. Dacă până la 1 ianuarie o călătorie până la nordul sau sudul țării costa aproximativ 5 euro, acum – aproximativ 6,5-7. În fine, mă voi referi mai mult la așa-zisele ,,salarii” și ,,pensii”, nu înainte de a vă zice că la noi (peste Prut) prețurile sunt europene, dar suntem remunerați…. Nici nu știu… Nu găsesc cuvântul potrivit! Nu credeți că voi încerca să vă conving de situația mai bună din România. Nu! Doar că la noi e și mai rău! Pentru a face o ,,introducere” în ,,tema” dată, să vă spun aproximativ ce ,,salarii” avem. Un profesor – în jur de 250-350 de euro, un medic care a lucrat vreo 35 de ani, are (în cel mai bun caz) un salariu de 300-350. Ok, v-am evidențiat niște exemple destul de reușite. Adică o persoană X ce are și Doctorat, lucrează în domeniul învățământului superior de vreo 10 ani, are un salariu de maxim 300 de euro, un medic la pensie se poate mulțumi și cu 100-150 de euro. Eu nu zic nimic despre cei care iau mită, care la vremea lor ,,au făcut ce au putut” și acum au vreo 3-4 afaceri (clar că nu ,,făcute” pe bani ,,lucrați” cinstit), mă voi referi doar la oamenii care trăiesc numai din salariul lor de bugetari. Mi-am amintit de un banc. E și de râs și de plâns:

-Sunteți îmbrăcat atât de rău, sunteți boschetar?

-Nu, sunt bugetar.

Acum să continui gândul început, deci să revin la prețuri. Produsele alimentare sunt la fel de scumpe. Trei becuri simple (cele mai simple și mai ieftine), o sticlă cu apă (1,5 l.), o pâine și 2 plăcințele simple (la fel cele mai ieftine) = 3,65 euro. Deci, un bâtrânel cu pensia de 100 de euro nu prea poate să își permită acest lux în fiecare zi. Bine, becurile nu se consumă în fiecare zi (ați zice voi), dar vă asigur că la calitatea pe care o au, cu siguranță câteva pe lună schimbi, chiar de trăiești atât de pompos că îți iei bec de 30,5-4 euro. De obicei, la noi, ce-i mai scump e și mai parșiv.

Să vedem și alt exemplu. O profesoară sau o doamnă care lucrează doctor, oare își poate permite o dată pe lună să își facă manichiura și să își vopsească ,,podoaba capilară”? Nu știu, e greu de spus… Dacă prețul este cam de 50 de euro minim. Dar dacă vopseaua e ,,a salonului” și salonul nu e cel mai mizerabil? Probabil e nevoie de vreo 75-100 de euro.

Ah, am uitat! Cei din capitală majoritatea sunt veniți din diferite colțișoare ale țării, deci e nevoie de chiria unui ,,spațiu locativ” măcar de câțiva metri pătrați. Și aceste ,,celule” costă scump, aproximativ de la 120-150 de euro! Mai avem nevoie și de lumină, iarna – de căldură… E necesară și apa de cele mai dese ori… 🙂 Iarăși suta de euro, sau chiar sutele… La noi doar salariile sunt în lei moldovenești, restu e peste tot EURO!

Astăzi mă gândeam și eu la situația în care ne aflăm… Nu m-am ,,băgat” în politica țării! Am ajuns doar la o concluzie: Totul se face pentru a ne alunga din propria țară! Cei care au plecat – să nu se mai întoarcă, iar cei care am venit pentru o perioadă înapoi acasă – să plecăm cât mai repede 🙂 Nu cumva să ne reținem prea mult aici 🙂 Așa, să rămână aici doar pensionarii și restul… ,,Restul” cred că v-ați dat seama cine sunt și câte procente…

Nu vreau să credeți că mă plâng! Sunt doar câteva gânduri în scris.

Mă mândresc că sunt din Basarabia, dar mi-i rușine de halul în care a ajuns țara!

Sursă imagine: deschide.md

Viața…

Ce e viața? Un fir de ață sau de iarbă…

Nu mai contează… E o clipă care

schimbă absolut totul!

De pe pământ treci sub pământ.

Iată diferența uimitoare și deranjabilă.

Apoi trupul nu mai simte durerea…

Iar sufletul pleacă undeva, departe,

în neființa auzită cu lexeme doar…

Nu se știe ce va fi, ce urmează Dincolo…

Toți cunosc doar cât de fragezi suntem

în fața unei secunde esențiale

care va veni odată, mai devreme sau mai târziu

pentru a însemna un sfârșit trist și un nou început neștiut…

Sursă imagine: ru.wiktionary.org

Felicitări ,,ca la xerox”…

De Sărbători ne ,,scăldăm” toți în felicitări. Numai că sunt altfel, nu ca altădată… Acum sunt ,,în vogă ” imaginile descărcate de pe net cu un ,,La mulți ani!” sau ,,2020″ în frunte, alături de vreun foc de artificii. Acestea sunt trimise în multiple exemplare atât colegilor, vecinilor, prietenilor vechi, cât și rudelor apropiate sau amicilor buni. Nu e mare dificultate, selectezi o ,,felicitare ” oarecare pe net și o trimiți tuturor din toate listele. Acesta e cel mai bun caz, dar poți să utilizezi și o ,,imagine” primită de la cineva care ,,felicită” după același principiu ca tine. Care-i problema? Arunci așa niște cuvinte frumos scrise de cineva pe o imagine pompoasă, cândva, cumva… Parcă și tu ,,îți faci datoria”, parcă și pe toți ,,îi bagi în seamă „, fără ca să îți forțezi prea mult mintea și inima pentru a scrie cuvinte simțite, dorite, într-adevăr, pentru acel destinatar ce îți va scrie el un ,,Mulțumesc!” sau niște urări, sau, probabil, va face așa ca tine – va retrimite ceva primit de la alții.

Știți ce simt eu când primesc astfel de ,,mesaje-felicitări”?

Un fel de ironie și dezgust. De parcă mi-ar zice: Na și ție! Să nu zici că nu ți-am trimis nimic! De fapt, s-ar pierde printre acele cuvinte și o înjurătură, însă o omit. Lasă, fie și fără…

Niciodată nu ,,am căutat” să mi se ofere sute de urări. Cred că fiecare își are bunul simț al său ori tu îți ai sau nu îți ai rostul în inima omului. Sunt situații și situații… Dar întotdeauna am preferat cuvintele sincere sau absența lor și nu ,,ditirambe” false, ,,scoase de sub xerox” care îmi provoacă zâmbetul și o mică doză de repulsie.

Bine, fie și ,,utilizarea xeroxului”, însă fii tu xeroxul și nu netul! Scrie un simplu La mulți ani!, dar să vină din suflet.

Eu mă strădui să rămân ,,originală”, scriu din suflet și dacă nu simt – nici nu scriu!

În fine, fiecare își are modul său de a ,,felicita”, de a gândi, de a aprecia, de a respecta și de a simți.

Sursă imagine: xeroxpresei.ro