Ultimul raft…

Când ne naștem nu avem bagaje

Și nici regrete amare sau amintiri

Tăioase, dulci, nemernice ori demne.

Facem primii pași, începem aprig

Să coagulăm emoții și experiențe,

Așezăm neatenți totul în grabă

Pe raftul sufletului nostru ingenuu.

Cu anii, dulapul se umple mai mult.

Nu putem arunca nimic… E imposibil!

Reușim să mai uităm, dar nu totul.

De obicei, lucrurile care zgârie

Nu pot fi amplasate nici măcar

Pe ultimul raft vechi și prăfuit.

Depinde doar de modul original

În care fortificăm dulapul greu,

Nonconformist sau obosit demult.

Această mobilă a ființei noastre

Este atât de stranie și zurlie!

Devine rezistentă și rigidă

Pe măsură ce e distrusă în interior.

Experiențele sunt devastatoare,

Însă aduc o înțelepciune oarecare,

O lecție pentru care plătim din plin

Și reușim să înțelegem în profunzime

Dauna unei naivități copilărești

Ce ne domină toată viața.

Dulapul e atât de obosit și neglijat!

Nu putem să-l deposedăm de nimic.

Circumstanțele, oamenii, destinul

Au pus în el totul fără zăboveală…

Nu ne rămâne decât să utilizăm ceva

La timpul potrivit sau, pur și simplu,

Doar să lăsăm pe ultim raft ceea

Ce ne provoacă suferință adâncă,

Iar pe primul să așezăm cu grijă

Suvenirele bucuriilor trecute.

Acest dulap e singura comoară

Agonisită în vâltoarea clipelor trecute,

Dureroase, chinuite sau atât de fericite!

Sursă imagine: goodimg.ru

4 comentarii

  1. Poteci de dor spune:

    Da, contează şi ce facem cu tot ce adunăm zi de zi. Să nu ajungă să fie de nesuportat povara!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Emilia WONC spune:

      Depinde cum ,,instruim” caracterul să facă ,,ordine” 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Iosif Greblea spune:

    Dulapurile si în general mobilierul confectionat artizanal din lem masiv de esenta tare, (în special stejar, cires si nuc) cu cât sunt mai vechi si iesite din tipare, cresc în valoare, însa dulapurile sunt mai întâi golite de TOATE obiectele acumulate, înainte de restaurare si repunerea lor în vânzare, la un pret dublat, înzecit, sau însutit, ori poate chiar mai mare, totul depinde de expertul care-i cunoaste istoria, originea si CEL care îi face evaluarea.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Emilia WONC spune:

      ,,Dulapul” adică sufletul nostru, este la fel când ne naștem, dar pe parcursul vieții fiecare îl umple cu ce consideră necesar, unii cu amintiri, regrete, speranță, credință, uitare, iar alții cu răutate, invidie și negativism…

      Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s