Regăsirea sufletului sau câteva zile acasă…

E toamnă. Afară e frig, iar sufletele noastre parcă s-au inspirat din toată opera lui Bacovia. Unii se pot lupta cu ,,avitaminoza” sentimentelor, iar alții caută să-și ,,întărească”, oarecum, ,,imunitatea” gândurilor. Eu doar am avut posibilitatea să vizitez casa bunicilor mei, locul atât de minunat ce ,,cunoaște” toată istoria vieții și a sentimentelor mele. Acolo unde mereu am fost acasă, locul unde sufletul meu se poate bucura sau ,,își linge rănile” neștiute de nimeni. Când am părăsit acest cuib ce m-a încălzit de mică, am profitat de reîntoarceri pentru a aprinde flacăra cugetului meu ce a dorit să se stingă de atâtea ori. Chiar ajunsă abia pe teritoriul gării, mă simțeam acasă, în deplină siguranță spirituală absentă în mare parte a timpului. Apoi hoinăream pe aleea de castani, coteam sprea ulița plină de tei, traversam drumul și ajungeam la destinația multdorită.

De fiecare dată, primul mă salută nucul sădit de bunicul meu. Apoi trec pe lângă șiragul de ferestre și ajung la ușa pe care o deschid aidoma unei comori mult căutate. Mă descalț și intru în bucătăria plină de lumină și căldură. Pe plită stă ,,gata de a-și îndeplini misiunea” un ceaun aburind. Nici cele mai deosebite delicii franțuzești nu pot fi comparate cu bucatele preparate de bunica. Îmbrățișez cele mai dragi ființe de pe pământ și mă întristează amarnic faptul că nu pot să privesc ochii ce m-au iubit enorm, necondiținonat – aștrii bunicului meu scump. Mă așez cu grabă la locul meu preferat pe bătrânul pat. Nu pot să-mi continui ,,activitățile” fără acest mic ,,popas”. Apoi sunt îndemnată cu strictețe de către mătușa mea să mă spăl pe mâini. Probabil de când m-a luat în brațe, aducându-mă de la maternitate, îmi amintește (împreună cu mama) de miliarde de ori să mă spăl pe mâini. Cred că ele nu ar fi mulțumite chiar de m-aș spăla după metodele lui Spasokukotsky-Kochergin, Fürbringer sau Alfeld 🙂 În fine, a devenit un obicei amintirea necontenită a acestui proces 🙂 Ne așezăm la masă. După aceasta reușim să mai pălăvrăgim. Câtă plăcere și liniște sufletescă! În casă e cald, suntem ,,toți ai noștri” (cum zicem noi) și discutăm ce e vechi și ce e nou în familie, în grădină, în suflete.

Apoi trecem în altă cameră. Acolo unde cândva stătea bunicul. Stau lângă sobă și savurez viața împlinită a unui copil mare. Cu ,,ai mei” am plăcerea să mă mai simt copil. O îndemn pe sora mamei să mai stea lângă mine. Avem atâtea de vorbit! Despre ce-a fost și ce va fi…

Am luat cu mine calculatorul. Știu că voi bea din potirul inspirației aici, în locul unde sufletul meu are parte și el, în sfârșit, de un catharsis. Mă ating de soba caldă. Inima mea e în al nouălea cer! Voi scrie altădată! Acum îmi caut gândurile, le adun, le pun pe rafturi.

Prin geam văd norii și trandafirii… Nu îmi este frică nici de tristețea și austeritatea toamnei. Sufletul meu e acasă, acolo unde m-a așteptat și, cred că, mă mai așteaptă bunicul meu drag…

6 comentarii

  1. rofstef spune:

    Eeeheei, așa este, casa părintească este casa care nu se vinde, din fericire eu dintre cei 7 frați doar eu am rămas aici la casă părintească si nu-mi pare rău..
    Dintre bunici doar pe o bunică am prins,o în copilărie, în rest nu am avut parte de nici un bunic 😦
    Noapte Bună !!!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Emilia WONC spune:

      Pentru mine, casa părintească e casa bunicilor. Am fost și sunt foarte norocoasă și fericită că bunicii din partea mamei m-au crescut, iar apoi când plecasem la părinți așteptam cu nerăbdare vacanța să merg la ei. Cel mai bun prieten de suflet mi-a fost bunicul.
      Ești și tu foarte norocos, numai că prin alt aspect, ai mulți frați.
      Noapte bună, iar mâine un început de săptămână reușită!

      Apreciat de 1 persoană

      1. rofstef spune:

        La fel, O Săptămână Minunată îți Doresc !!!

        Apreciat de 1 persoană

  2. Poteci de dor spune:

    Mi-ai încălzit şi mie sufletul! Să-ţi fie sufletul mereu acasă!

    Apreciază

    1. Emilia WONC spune:

      Mulțumesc mult! Săptămână frumoasă cu pace în suflet!

      Apreciază

      1. Poteci de dor spune:

        Numai bine îţi doresc! Şi mulţumesc!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s