Tu, Soartă!

Tu, Soartă, de ce mă cerți cu-ardoare?

Mă tot alungi de trec pe lângă ani

Și simt captivitatea, n-am scăpare,

Iar îmi presori tu calea cu dușmani.

Ești cruntă, Soarto! Nu ai pic de teamă,

Tu crezi că-s sclavă-nrobită-n rânduri.

Mă lași? Că asfințitul rău te cheamă

Iar eu mai am un ocean de gânduri.

Nu mai râvnesc la daruri spulberate,

Sunt amețită de viitorul tău dement,

Și mă sugrumă vechi șanse uitate,

Ce-au provocat euforia de moment.

Au rămas iluzii topite în meschin,

Istoria vieții regrete amare iubește,

Tu, Soartă, sfâșii inima ca un rechin

Chiar de prezentul iarăși orbește!

Am scris ceva de soarta cea nebună

Ce n-are poftă de adevărul prea curat,

Am vrut s-o liniștesc printr-o furtună

Care din suflet melancolic s-a iscat.

Sursă imagine: piter-trening.ru

3 comentarii

  1. Iosif Greblea spune:

    Nimic nu e sortit etern desartaciunii,
    daca te nasti din nou din apa si din Duh.
    Eliberat din falsitatea mastilor minciunii
    prin Adevar zburda-vei Liber prin vazduh..

    O noapte linistita, binecuvântata cu pace si odihna Sufleteasca !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Poteci de dor spune:

    Îmi place cum aşezi trăiri în versuri!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Emilia WONC spune:

      Mulțumesc din suflet!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s