Generația anilor ’90

M-am inspirat dintr-un video pe facebook. Cum a fost copilăria și adolescența noastră, a celora care s-au născut în anii atât de importanți și decisivi pentru istoria lumii? Odată cu apariția nostră, s-a destrămat Uniunea Sovietică, au avut loc revoluții, proclamări de independență, apoi ani grei de tranziție și probleme sociale. Suntem generația perestroicii, a războiului de pe Nistru, a revoluției din România, a finalului trist mai mult pentru Ceaușescu decât pentru Gorbaciov și a unui început fatal de nouă epocă politică.

Suntem cei care au citit pentru prima oară Limba noastră de Alexei Mateevici într-o carte cu grafie chirilică. Da, da! Despre limba română, în limba moldovenească scrisă cu litere chirilice 🙂 Pare absurd, dar așa a fost. Suntem generația care a suferit experimente din domeniul învățământului. În fiecare an învățam după manuale noi, ,,proaspăt” scoase de sub tipar. Am învățat istorie, apoi aparte istoria românilor și istoria universală. Am studiat primii educația civică. Nimeni încă nu avea idee ce e aceasta și ,,cu ce se mănâncă” 🙂 Apoi am trecut și prin ,,ciurul” bacalaureatului. Nu aveam idee nici de el. Cineva zicea că sunt niște examene ordinare, altcineva afirma că e ,,ceva” strașnic. Însă toți erau convinși că e ,,un lucru” bun, fiindcă se practică și în România, deci e cu tendință europeană 🙂 Am ,,traversat” bacalaureatul 🙂 În comparație cu Rubiconul trecut de antici, acele examene păreau ,,floare la ureche” 🙂

S-a scurs și acest nisip din clepsidra vieții… Se perindă anii cu viteza luminii…

M-am născut în 1990, în Republica Moldova. Cei născuți în țărișoara noastră au trecut prin ei mai mult dezastrul apărut odată cu ,,moartea subită” a URSS. De atunci au început să-și croiască drum hoții, interlopii și cadavrele intelectuale. A năvălit peste toți sărăcia. Am supraviețuit majoritatea, dar au început într-adevăr să trăiască cei care au mers peste oameni, peste principii și moralități pentru a ajunge la putere și pentru a agonisi averi mărețe.

Noi eram doar copii. Nu înțelegeam cât este de critică situația în societate. Ne faceau fericiți și cele mai mici bucurii ale vieții de atunci. Nu erau calculatoare, telefoane performante, nici nu știam ce e televizorul color. Doar cu anii am putut savura puținele seriale pe care le așteptam cu nerăbdare. Când începea ,,Sclava Isaura” toți își lăsau treburile, atunci se oprea și munca pe câmp, și mulsul vacilor, și pregătirea lecțiilor pentru a doua zi. Se aduna toată mahalaua să privească filmul iubit. De fapt, nici nu erau prea multe seriale pe atunci ca să avem din ce alege. Ne limitam și la emisiunile rusești: ,,Ce? Unde? Când?”, ,,KVN” (un fel de TVC) și desigur știrile. Ora 20:00 devenise o parte din tradiția tuturor familiilor din spațiul postsovietic. Noutățile erau diverse și uimitoare. Se vorbea cu mult mai mult, căci trecusem toți la democrație, însă nu știa nimeni ce ,,lighionă” este aceasta (de facto, nici acum nu am înțeles bine).

Apoi au apărut televizoarele ce arătau chiar în culori. Era ceva neobișnuit. Îmi aduc aminte cum venisem de la bunici și părinții mi-au prezentat noul membru al familiei – televizorul Shivaki 🙂 Câtă bucurie! Telecomanda era problema cea mai mare. Apoi m-am obișnuit și am început să savurez alte seriale apărute: Beverly Hills 90210, Friends, Dosarele X, Buffy, spaima vampirilor, Sunset Beach, Hercules, Xena – regina războinică, Melrose place. Și acum îmi amintesc că priveam Charmed la ora 18:00, iar mama era pasionată de Dallas. Toate erau cu traducere în limba ucraineană. Am crescut cu postul de televiziune 1+1 (din Ucraina), nu aveam antene cu ,,dotări speciale”. Moldova 1, TVR 1, ORT, 1+1 și Inter erau suficiente, chiar ne părea un sortiment grozav. Ne-am delectat la fel cu seriale rusești: Brigada, Bumer; femeile nu ratau nici un episod din Doamna de Monsoreau și Tainele Petersburgului, iar bărbații în fiecare seară priveau Străzile felinarelor sparte și Petersburgul banditesc. Am tradus denumirile. Este clar că în rusă sună mai bine și sensul e mai profund. Dar să revin la amintiri… Da, da, am uitat să zic despre pasiunea noastră pentru emisiunea Fabrica de staruri. Câte vedete din Rusia au început cariera artistică de acolo! Parcă mai ieri spălam ușa de la intrarea în sala unde făceam lecțiile de limba română și cântam toți Înțelegi/Понимаешь (А за окном (а за окном)/Понимаешь, весна за окном/ (А за окном весна, весна, понимаешь)/ И унесет (и унесет)/ Теплый ветер холодный наш сон/ И мы пойдем в переулках весны/ В небе утреннем звезды видны/ Много этой весне мы должны/ Понимаешь). M-au năvălit amintirile 🙂 Trebuie să caut pe acasă caietele ,,transformate” de noi în ,,anchete” (așa le ziceam), unde găseai și poezii, și textul cântecului preferat, și date, preferințe, jocuri, imagini lipite, fotografii, semnăturile colegilor, practic era un fel de facebook al timpului 🙂 Dapoi dacă aveam pixuri ,,la modă” care puteau scrie cu mai multe culori 🙂 Cu câtă ardoare ,,exploatam” casetele audio pentru a asculta mii de ori melodia preferată! Când am procurat caseta cu Drugie pravila (Другие правилаЛети беги) eram unica în sat care avea acest cântec 🙂 Toți mă rugau să le împrumut și lor, iar la serată a fost mare premieră. Nici nu mai zic de casetele cu O-zone, Arash, Andre, 3 Sud Est, Valahia care asociate cu băutura solubilă Yupi și un tort de casă (Napoleon, Cușma lui Guguță, Munții Carpați sau Medovik) făceau din fiecare sărbătoare un eveniment special. Ascultam non-stop interpreți ruși și melodii pe care nu le vom uita niciodată (Руки Вверх, Блестящие, Фабрика, Иванушки, Корни, Алсу, Дима Билан etc.)

Copiii de atunci concurau numai la învățătura și la munca din gradină. Atât! Dacă în afară de Tetris, Mario, blugii largi, haine sportive, casetofoane, gume de mestecat Turbo, Love is și Stimorol nu mai aveam nimic. Calculatorul era doar o noțiune abstractă. Odată vorbeam cu mătușa mea ca despre o utopie: Îți imaginezi așa ceva? Poate, vreodată, fiecare va avea calculator și telefonul propriu, iar la televizor vom alege din sute de seriale… Acum acestea sunt niște realități, însă atunci păreau visuri irealizabile.

În pofida tuturor dificultăților am avut o copilărie frumoasă, lipsită de valorile materiale și plină de cele morale. Știam ce este bunul simț, respectul, fericirea, bucuriile mici ca aspect și mari ca emoții. Mergeam afară la joacă, participam la treburile casnice, ne pregăteam pentru Crăciun, Paști, Hramul satului cu atâta perseverență pozitivă. Mergeam cu uratul, cu semănatul, organizam serate, plecam la repetiții deoarece cântam în cor, îmi pregăteam temele fără internet, doar cu ajutorul teancului de cărți luat de la bibliotecă. Reușeam să o ajut pe mama, să mai aduc câte o căldare cu apă de la fântână, să coc pâine (când mama nu avea timp), să spăl hainele fără mașina de spălat, să hranesc animalele, să particip la plantarea cartofilor, să rup niște bujori de lângă prag, să merg la plimbare și să savurez aroma verdelui din jur. Izbuteam multe. Aveam timp și pentru a scrie poezii, eseuri așezată pe iarba verde, sub mărul înflorit din mica livadă de lângă casă. Acolo inspirația ,,se năpustea” asupra mea și nu îmi dădea pace până nu ,,capitulam” cuminte acoperind foile cu sute de cuvinte.

Câteodată, duminica mergeam împreună cu mama la piață. Am vândut și cireșe, și vișine, și ceapă, dar clar că cel mai mult – mere. După o zi lungă de trudă, savuram vreo prăjitură sau niște biscuiți ucrainești. Să fiu sinceră, dulciurile din Ucraina sunt delicioase, poate chiar unice, fiind părticică originală din ritualul unui gurmand. Nu zic, mai ronțăiam și Mivina, însă foarte rar, mama era, ca întotdeauna, împotriva alimentației pline de substanțe chimice 🙂 De facto, atunci, la fel ca în zilele de astăzi, totul era numai chimie 🙂

Au fost ,,interesante” vremuri… Nu cred cineva să fi avut trai foarte bun (mă refer la oamenii cinstiți și cu principii morale adecvate). Fiecare a supraviețuit cum a putut. Care mai bine, care mai rău… Dar copiii anilor 90 au fost, totuși, mai fericiți. Au ,,gustat” din farmecul copilăriei autentice, fără pic de fandoseală și ,,teatru absurd”. Despre generația dată s-ar putea încă de scris foarte mult. Mă limitez doar la rândurile create, păstrând în inimă (la fel ca toți cei de vârsta mea) amintirile vremurilor trecute, devenite atât de îndepărtate și străine.

3 comentarii

  1. Iosif Greblea spune:

    M-am îndragostit de aceasta magnifica si atât de puternica expunere, ca si cum, fiecare fraza ar fi fost o poteca pe care calcam spatio-temoral alaturi de tine… Magnifique ! Esti o povestitoare admirabila ! Merci pentru poveste !
    O zi binecuvântata, plina de liniste, bucurie, pace si fericire în toate aspectele si dimensiunile vietii alaturi de toti cei dragi, Suflet minunat si scump !

    Apreciază

    1. emiliawonc spune:

      Vă mulțumesc din suflet! O zi minunată vă doresc!

      Apreciază

  2. Porumb Florin spune:

    pentru mine anii 90 au fost cei mai frumosi, din toate punctele de vedere. Muzica, filme, gaming, primii pasi in PC building.. anii de generala.. chiulitul..net caffeurile …longurile facute pe acolo, mirc ul ..hi5 ul… OMG…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s