Plata pentru bogăție…

„Dacă este să spunem adevărul, nu e bogat cel ce are multe, ci cel ce n-are trebuinţă de multe, nici nu este sărac cel ce n-are nici o agonisită, ci cel care pofteşte multe – după acest dreptar trebuie socotite totdeauna sărăcia şi bogăţia. De vei vedea, dar, pe cineva poftind multe, să îl socoţi mai sărac decât toţi, chiar dacă ar avea toate lucrurile din lume. De vei vedea pe cineva care nu are trebuinţă de multe, să crezi că este mai bogat decât oricine.” Sfântul Ioan Gură de Aur

Am dorit să încep cu aceste cuvinte pentru ca inițial să scot în evidență esența bogăției. Ce este bogăția și în ce se măsoară ea? Doar în bani? Este bogăția luxul sau nenorocirea?

Cred că fiecare vede în felul său. Unii cred că bogăția financiară e putere și manipulare, alții – o ispită pe care trebuie să o înfrunți cu multe eforturi și necazuri.

Voi vorbi despre diferite tipuri de oameni și bogății, despre mari magnați, vedete și bogătași minusculi, parveniți ce se cred atotputernici.

De la început dorisem să scriu despre alegerile pe care le facem și despre cum trebuie de renunțat la ceva pentru a obține altceva ce e mai prioritar pentru noi. Aveam în minte aspirația mea adolescentină de a deveni ,,cineva” (din punct de vedere material) în viață. Îmi doream și eu un trai luxos, să evadez din societatea medie pentru a cuceri ,,vârfurile” ,,statutului social”. Așa am vrut un timp, ca mai apoi, treptat să îmi dau seama de faptul: Nu în bani constă fericirea și noi suntem cei care alegem esența fericirii noastre. Am văzut și am auzit multe cazuri diferite, făcând concluziile necesare. Or, aceste idei se nășteau filtrând totul prin credința în Dumnezeu. Toți suntem păcătoși, supuși greșelilor, însă depinde totul de ceea ce conștientizăm. De exemplu, femeile (sau bărbații) căsătoriți din interes, sau bogatul care trage la bogat, sau jertfirea stării psihice pentru bunuri materiale. Sunt și așa cazuri, când o femeie acasă rabdă înjosiri și bătăi, doar pentru că bărbatul are bani și e cu influență, ca apoi în societate să iasă doldora de aur, cu machiaj și haine scumpe pentru a o face pe ,,fericita”. Apoi tot veninul acumulat acasă îl varsă peste alții, ea, la rândul ei căutându-și victime la fel cum bărbatul ei a găsit-o pe ea. Oare se merită? Eu cred că nu, ea crede că da. Fiecare în viață trebuie să renunțe la un lux pentru a obține un fir de fericire. Unul alege bogăția sufletească, adică liniștea și pacea lăuntrică, alții sunt gata să își dea și sufletul pentru bani, aur și, respectiv, putere în societate (la noi doar bogăția e sinonimă cu puterea). Depinde cum fiecare poate lupta cu proprii diavoli. Oare nu mai bine s-ar pune preț pe suflet decât pe frica de a pierde avuția? Sfântul Antonie cel Mare spune: ,,După cum hainele mai mari decât măsura împiedică la mișcare pe cei ce se luptă, așa și dorința avuției peste măsură împiedică sufletele să lupte sau să se mântuiască.”

Bogații pot fi fericiți? Probabil, dacă sunt și înțelepți. Cu părere de rău, de obicei, înțelepciunea vine odată cu moartea, în timpul vieții persistă doar regretele combinate cu plăcerile trupești. Totuși, oamenii ce au căpătat averea singuri, prin eforturi intelectuale sau fizice, începând de la zero, fiind copii din familii sărace, luptând cu greutățile, văd un pic altfel bogația. Nu, cred că nu bogăția, îi văd pe ceilalți ,,de jos”altfel, au o atitudine relativ omenească, ținând cont de unde au pornit și ei, mai țin minte cum e să traversezi drumul spre Olimp 🙂 Apropo, dacă am început vorba despre ,,tărâmurile Greciei”, să ne referim un pic și la marele magnat al secolului XX. A pornit de jos, (fiind fiul unui comerciant de tutun din Smyrna care a pierdut totul și a emigrat în Grecia), a cucerit femei celebre (cunoaștem poveștile de dragoste cu Maria Callas, Jacqueline Kennedy, Greta Garbo), a fost ,,suspectat” de prietenie cu naziștii, a avut succes de armator, a cumpărat insule, cel mai luxos yacht, a introdus perfecțiunea în afaceri, a provocat destinul, a avut glorie, dar sufletul lui era măcinat de dureri.

Suferinţa provocată de moartea fiului său Alexander, neînţelegerile cu Jackie, conflictul dintre Jackie şi Christina, vulnerabilitatea acesteia în faţa alcoolului şi drogurilor, i-au accentuat ruina fizică, grăbindu-i sfârşitul. Deşi a stăpânit o lume a afacerilor, banii nu i-au adus salvarea lui Aristotel Sokrates Onassis, așa cum nu ajută pe nimeni să scape de moarte sau suferințele spirituale iminente.

Onassis a avut bogăția și influența ce păreau că pot aduce fericirea, dar a fost fericit? Cu siguranță, nu! Următoarele cuvinte (citate) spuse de el, ne demonstrează că a fost în profunzime un om nefericit care conștientiza că banii, de fapt, nu aduc cu ei și pacea lăuntrică.

,, După un timp, banii devin lipsiţi de importanţă. Ei încetează să mai fie un ţel.”

,,Un om bogat este deseori un om sărac cu mulţi bani.”

,,Nu am prieteni, nu am duşmani, am doar competitori.”

,,Un milionar nu e decât un biet om care are bani mai mulţi. ”

,, Cu cât ai mai multe, cu atât îţi dai seama că de fapt nu ai nimic.”

Sunt multe istorii și cazuri cu/despre oameni bogați nefericiți. E și firesc. Averea e o ispită în sine care aduce cu ea un lanț de alte ispite. Uneori mă gândesc cât de diferiți sunt oamenii și patimile lor, cât e dificil să te adaptezi și să îți privești în ochi destinul. De fapt, e în dependență de caracter, iar acest caracter e sculptat de credința în Dumnezeu. Vorbesc despre adevărata credință, de harul ce ne-a pătruns în suflet, nu de ceea ce pretindem noi că am avea. Știu persoane care se consideră mari creștini, merg la biserică, au prieteni preoți, însă aflându-se printre oameni, devin fiare ce încearcă să te sugrume, ba mai mult, poate să îți zică și în față despre asta pentru că așa vor, au bani, au putere și de ce nu ar face-o, având posibilitate… Nu rămâne decât să ne depărtăm la timp de așa oameni și să îi iertăm, căci sunt orbiți de patima banului și de grandomanie.

Trebuie să ne mulțumim cu ceea ce avem și să aspirăm spre ceva mai mult, sigur, dar nu trebuie să fim lacomi, banii sunt ca drogurile, pe măsură ce ai mai mulți, tot îi vrei și îi vrei. Doar smerenia ne poate ajuta să trăim decent fără neajunsuri catastrofale din punct de vedere material, dar tot odată într-o simplitate curată a sufletului și a minții.

Tema bogăției este foarte vastă, categoriile de oameni avuți sunt diferite și percepția banului, a sufletului la fel e diversă. Nu averea, dar calitatea caracterului nostru arată dacă suntem creștini sau nu. Bogăția aduce ispita căreia trebuie să ne împotrivim și să nu lăsăm lumina sufletului să se stingă. Nici bogații, nici săracii nu ar plânge niciodată , dacă s-ar ține de firul credinței și al principiilor morale. ,, Un om este bogat sau sărac în funcție de ce este, nu de ce are.” (H. W. Beecher)

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s