Aflarea ultimului cuvânt sau scrierile iminente

Nu cred nimic și nici n-aspir,

Am lăsat o așchie de gând,

Scriind când intru în delir

Pentru a spune ultimul cuvânt.

Având ,,implantul” revoltatului destin,

Tot anexez subit câte-un lexem

Ce a trecut prin pară și prin chin,

Strigând: ,,Merg înainte! Nu mă tem!

Din tot ce-a fost în viață m-am născut,

Din tot ce-a fost uitat, știut, iubit

S-alunec pe un vers am vrut

Și iată, în final, mi-a reușit!

Fiind eu dulce, amar sau chiar tăios,

Răvășesc din ce în ce mai multe gânduri,

Probabil, am devenit cam dubios,

Căci mă pot găsi și printre rânduri.”

Am lăsat lexemul să se manifeste

Cu dor și patimă, revoltător necaz,

Participând la drame, mici proteste,

La remușcări de conștiință în orice caz.

Să scrii ultim cuvânt e dificil,

Nu știi când spune tot sau a ratat

Un pic a fi direct, ,,voal” ostil

Ori seismul unui suflet cadențat.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s