Ce fac femeile în lume? Curat și uneori copii?…

Poeții au scris mult despre femei, totul în lume e legat de ,,cherche la femme”, dar nimeni dintre bărbați nu realizează cum este o zi din viața unei femei. Probabil doar Adrian Păunescu a scris cu desăvârșire despre soarta femeiască, însă, el la fel e bărbat. Citisem demult o poezie care m-a cucerit – ,,Durerea femeiască”. Cu părere de rău nu o studiasem nici în liceu, nici la facultate, de fapt de mică cunoșteam vestitul ,,Cântec femeiesc”, la fel scris de Păunescu, însă nu îmi trezea decât o mare jale față de natura femeii, nu știu de ce, probabil chiar din primele versuri vedem tratarea unei infimități: ,, Aşa e mama şi a fost bunica/ Aşa suntem femei lângă femei/ Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica/ Doar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”. Trist, dar din punct de vedere al ordinii patriarhale căruia ne supunem – deplin adevărat. Acum nu vreau să fac critică literară și să analizez opera lui Adrian Păunescu, voi face și asta , dar mai târziu (demult am dorit să devin scafandru poetic ce se adâncește în opera acestui mare om de creație). Să revin însă la noi, la femei. Acum, probabil, multe doamne și domnișoare sunt la serviciu, altele – în vacanță pe malul mării și, cred, majoritatea sunt acasă și pregătesc cina pentru familie sau au pus rufele la spălat. În esență, de facto, unde nu s-ar afla, toate au aceleași gânduri, dacă sunt căsătorite: Oare soțul mă mai iubește? Nu are alta? Nu mai cred, cu siguranță mă iubește! Mă mai place? Voi fi cu el până la adâncă bătrânețe? Cum să îi zic că vreau parfumul cela pe care l-am văzut la magazin? Ce să îi pregătesc la cină? Dar pentru mâine ce să pregătesc de mâncare? Poate să îi zic să mergem să vedem Parisul? Nu, mai bine stăm acasă că e mai ieftin. Să schimbăm chiria? Oare vom avea vreodată casa noastră? (dar dacă au casa lor proprie): Poate să facem o reparație? Cam deja e timpul. Nu, mai bine procurăm o mașină de spălat nouă că asta e vai de capul ei. Acum este vreo reducere? Probabil nu, voi vedea eu mâine. Nu, mai bine nu mă mai gândesc la nimic. Offf, cum să nu mă gândesc la nimic? Dacă nu rezolv eu și nu fac planuri, cine le va face? El, sărmănelul, e obosit, e la muncă în fiecare zi, nu are timp de gânduri prostești așa ca mine. Gata, am rezolvat, azi fac ciorbă și mâine văd prețurile la vreo mașină de spălat bună.

Iar dacă sunt și copii: Poate schimbăm grădinița? Nu, va trebui să îl ducă soțul cu mașina, dar el nu are timp că e foarte obosit sărmănelul. Cel mic e cam trist, oare nu e bolnav, sau pur și simplu e supărat că nu i-am cumpărat jucăria care și-a dorit-o? Va trebui să-l duc la medic. Cel mare bine că și-a luat și două mere azi la școală, are nevoie de vitamine, trebuie să mai lucrez eu la capitolul acesta. Mâncarea e gata, îi aștept pe toți să vină acasă. Offf, câte griji, câte griji… Gata, nu am timp de gânduri, pun muzică și fac ordine în camera copiilor.

Atunci când o femeie e singură are la fel multe gânduri și la pachet cu ideile, mai vine și frica. O teamă creată de societatea specifică Moldovei: Măcar să îmi găsesc un bărbat de treabă și să nu fie un bețiv. Mai sunt încă gânduri de genul: Cum să mă descurc? Trebuie să calculez salariul să îmi ajungă și de chirie. Nu m-a sunat bărbatul cela cu care mi-am făcut cunoștință ieri, probabil nici nu mă va suna, dar prefer nici să nu mă sune, mă descurc eu și fără bărbați, decât să ai un idiot pe lângă casă, mai bine mori nemăritată. Trebuie să îmi cumpăr rujul cela pe care l-am văzut sâmbătă, e calitativ. Offf, silueta mea, am adăugat câteva kilograme, așa e dacă mai mănânci câte o ciocolată când bei cafeaua la serviciu. Serviciu!!!!! Gata, nu mă mai gândesc, dacă îmi aduc aminte și de situația de acolo mă apucă depresia. Stai că m-a sunat sora și nu auzisem, trebuie să o sun înapoi. Da, da, mai am un pic și termin de citit acel roman. Probabil deja mâine. Oare câți copii voi avea? Stai, că nici bărbat încă nu am 🙂 Așa e, dacă nu dau peste bărbați potriviți. Îmi pun telefonul la încărcat și pun și rufele la spălat. Gata, încetează să te mai gândești la atâtea tâmpenii. Fie voia Domnului!

Am scris doar câteva din gândurile femeii, doar 0,000000000001 % din gânduri, nu am mai relatat despre greutățile prin care trece sexul frumos, despre tragediile care se întâmplă, despre nopțile petrecute în singurătate și cu o ,,pleiadă” de gânduri ce poate doborî psihicul, despre realitățile și problemele cu care se confruntă sau se pot confrunta femeile. Mai revin cu rânduri despre destine, idei, gânduri și tâmpenii din viața unei femei ordinare. Pur și simplu trebuie de trăit și de schimbat, în practică ultimele versuri din poezia amintită mai sus: ,, Vă e urât cu noi, vă e urât/ Și ne-ați ucide, dragilor bărbați/ Noi nu vă mai rugăm, decât atât/ Puteți să ne jigniți, să ne-njurați/ Dar faceți-o cu tonul coborât/ Și până adorm copiii, așteptați. ” în ,, Vă e urât cu noi, vă e urât/ Și ne-ați ucide, dragilor bărbați/ Noi nu vă mai rugăm, decât atât/ Puteți să plângeți, chiar și să plecați/ Dar nu mai faceți traiul mohorât/ Să fim noi jertfe nu mai așteptați. ”

4 comentarii

  1. rofstef spune:

    Eu consider că făcutul de copii este de ordin feminin nu masculin, și nu ar trebui să ia zimbrul hotărârea când să facă copii, câți copii să vină pe lume, si ce nume să de-a copiilor..
    Nu Men-ul poartă sarcina 9luni de chin, nu Men-ul trece prin iadul nașterii, nu bărbatul îl poartă în brațe ceasuri, săptămâni si luni, nu bărbatul îi dă cei 7 ani de-acasă..
    Aaaa, că merge la servici si muncește și trage și bla, bla, bla.. ia mâine lasă-l singur, vezi nu mai muncește, nu se mai duce la servici, ???
    Fie căsătorit sau ne, la muncă toti trebuie să mergem că toți mâncăm, toți ne îmbrăcăm, toți plătim consumul și taxele, nu ?
    Deci care-i până la urmă contribuția bărbatului la toată treaba asta, e de 5 minute, pentru uni, nici 5 minute, că și atunci poate a facut-o beat, iar dimineață dacă îl intrebi ce sa întâmplat, nu știe nimic..
    Nume la copii, nu trebuie să de-a taticii, că oricum nu se pricep, mama o are în gena ei și treaba asta, voi femeile știți să dați nume atât de drăguțe la copii, locuri și lucruri..
    Am văzut eu ce nume dau tăticii la copii lor, gen, păi las’ că-i zicem floare că așa o chemat-o și pe mătușa, lasă că îi zicem ion, că asa lo chemat și pe fratele lu mama care o murit..
    De ce am zis toate astea, ca respect pentru voi, că prea multe femei chinuite si ucise de povara greutăților si a copiilor, iar domnii masculi s-au relaxat la servici, sau la stână, sau in cabina tirului sau a unui birou, care oricum și fără, tot o făcea..

    Apreciat de 1 persoană

    1. emiliawonc spune:

      De fapt am pus așa titlu citând- ul pe Păunescu 😊 nu pentru a aduce argumente pro sau contra la tema : copiii și când să îi facem, după cum mi-a zis și duhovnicul meu: Nu noi sau medicii decidem când trebuie de facut copii, ci Dumnezeu ia această hotărâre când să ni-i dea. Tema copiilor e o temă aparte. Am vrut doar să menționez că soarta femeilor e mult mai mult decât făcutul copiilor și menajul. Au fost doar cateva gânduri ale mele de moment. Totuși relația femei-barbati e un subiect fără început și sfârșit 😊

      Apreciază

      1. rofstef spune:

        Eu am zis asta pentru că am văzut atât la mine în familie, cât și în alte zeci, cât de mult patimesc damele de pe urma copiilor, a grijilor, nevoilor, lipsurilor, iar men-urile, uni, nu toți, nici măcar cu degetul ăla mic nu pun mâna să împingă la carul familiei, dimpotrivă, mai mult încurcă și strică treburile..
        Femeile care n-au copii, nici nu prea știu ce înseamnă durerea și problemele, deaia m-am acsat pe asta..
        Ar fi bine să mă înșel..!

        Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s